proclama [At: HELIADE, D. J. 60/16 / V: ~clăma / Pzi: proclam, (înv) ~mez / E: lat proclamare, fr proclamer] 1 vt(a) (C. i. fapte, evenimente, hotărâri, acte etc. de o mare importanță) A anunța în mod solemn și oficial Si: (îvr) a prochema (2). 2 vt(a) (C. i. fapte, evenimente, hotărâri, acte etc. de o mare importanță) A hotărî în mod public să se realizeze. 3 vt (C. i. oameni) A acorda în mod oficial o împuternicire, un titlu, un drept, o calitate Si: a învesti, (înv) a prochema (1). 4-5 vtr A (se) stabili cu fermitate, cu claritate. 6 vt A susține deschis, cu convingere. 7-8 vtr A (se) califica în mod deschis, public într-un anumit fel Si: (îvr) a (se) proclamarisi (1-2).

PROCLAMA, proclam, vb. I. Tranz. 1. A anunța ceva în mod solemn, a aduce la cunoștința publică un fapt de mare importanță. La 24 ianuarie 1859 a fost proclamată Unirea Principatelor. ▭ Ai de la Izlaz au proclamat revoluția. CAMIL PETRESCU, O. II 213. Unii din membrii noului guvern proclamat.... au intrat în tratațiuni cu o comisiune. GHICA, A. 26. ♦ A învesti în mod oficial cu calitatea de..., a declara. Eminescu a fost proclamat membru de onoare post-mortem al Academiei. SADOVEANU, E. 76. Eu proclam pe Manoil șeful nostru. BOLINTINEANU, O.394. Mitropolitul și episcopii.. salutînd pre doamna Ruxanda de regentă în vremea minorității fiului ei, proclamară pre Bogdan de domn. NEGRUZZI, S. I 160. ◊ Refl. pas. La 4 octombre 1705, Stanislav Lescinski și soția sa... se încoronară și se proclamară rege și regină Poloniei. NEGRUZZI, S. I 178. ◊ Refl. (Ironic) Pedantismul s-au încuibat între noi și ne-am proclamat toți scriitori mari. RUSSO, S. 164. 2. A susține, a afirma sus și tare, deschis, cu convingere, în public. Vînătorii proclamă că nimic pre pămînt nu se poate asemui cu plăcerile vînătoriei. ODOBESCU, S. III 100. – Prez. ind. și: (învechit) proclamez (MACEDONSKI, O. I 251, ALECSANDRI, P. I 125).

PROCLAMA vb. I. 1. tr. A anunța ceva în mod solemn. 2. tr., refl. A (se) învesti în mod oficial cu un titlu. 3. tr. A susține, a declara ceva deschis, în public. [P.i. proclam și -mez. / < fr. proclamer, it., lat. proclamare].

PROCLAMA vb. I. tr. 1. a anunța ceva în mod solemn. 2. a susține, a declara ceva deschis în public. II. tr., refl. a (se) învesti în mod oficial cu un titlu. (< fr. proclamer, lat. proclamare)

A PROCLAMA proclam tranz. 1) A recunoaște și a declara în mod solemn, printr-un act oficial. ~ dreptul la suveranitate. 2) A anunța sau a declara cu tărie în fața unui public numeros. Prezidendul proclamă că adevărul va triumfa. /<fr. proclamer, lat. proclamare

proclamà v. 1. a publica cu glasul tare și cu solemnitate: a proclama o lege; 2. fig. a declara sus și tare: a proclama libertatea.

proclăma v vz proclama

*proclám, a -á v. tr. (lat. pro-clamare, d. pro, în ainte, și clamare, a striga. V. chem, a-clam). Anunț publicamente, strig tare și solemn: a proclama un rege. Fig. Iron. Declar sus și tare: a proclama pe cineva savant.

proclama (a ~) (desp. pro-cla-) vb., ind. prez. 1 sg. proclam, 3 proclamă; conj. prez. 1 sg. să proclam, 3 să proclame

proclama (a ~) (pro-cla-) vb., ind. prez. 3 proclamă

proclama vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. proclam, 3 sg. și pl. proclamă

PROCLAMA vb. v. considera, socoti.

PROCLAMA vb. (JUR.) 1. a institui. (A ~ republica.) 2. v. decreta. 3. v. înscăuna. 4. a (se) declara. (A fost ~ președinte.)

PROCLAMA vb. (JUR.) 1. a institui. (A ~ republica.) 2. a decreta. (A ~ starea de asediu.) 3. a înscăuna, a întrona, a învesti, a numi, a pune, a unge, (înv.) a prochema, a propovădui, a striga, a vesti. (L-au ~ împărat.) 4. a (se) declara. (A fost ~ președinte.)

proclama vb. v. CONSIDERA. SOCOTI.