prismă¹ sf [At: GHEOGRAFIE, ap. URSU, T. Ș. 261 / V: ~izmă, (înv) prism sn, prizm sn / Pl: ~me, (înv) ~izmi, ~izmate / E: ngr πρῖσμα, lat prisma, ger Prisma, fr prisme] 1 Poliedru cu două fețe paralele și egale, numite baze, și cu celelalte fețe laterale în formă de paralelogram. 2 Corp solid care are formă de prismă¹ (1). 3 Piesă din sticlă sau din alt material transparent, de formă poliedrică, de obicei prismatică, folosită pentru descompunerea luminii, pentru reflexia razelor luminoase etc. 4 (Îlpp) Prin (sau rar, sub) ~ma Din punctul de vedere al... 5 (Îal) Potrivit cu...

PRISMĂ, prisme, s. f. Corp solid mărginit de fețe plane dintre care două, poligonale, egale și paralele, formează bazele, iar celelalte, în formă de paralelogram, formează fețele laterale. (Fig.) O prismă de lumină cenușie, rece, pătrunse în cameră. DUMITRIU, N. 83. Prismă dreaptă = prismă ale cărei muchii sînt perpendiculare pe baze. Prismă oblică = prismă ale cărei muchii sînt oblice față de baze. Prismă optică = piesă de sticlă sau de alt material transparent, mărginită de fețe plane, neparalele (de obicei în formă de prismă triunghiulară), folosită la aparatele optice pentru descompunerea sau reflecția luminii într-un spectru. Prismă electronică = dispozitiv care produce un cîmp electric sau un cîmp magnetic omogen și care are, față de fasciculele de electroni, rolul pe care-l are o prismă optică față de fasciculele de lumină. ♦ Expr. A vedea (sau a privi ceva) printr-o anumită prismă (sau prin prisma...) = a judeca ceva dintr-un anumit punct de vedere..., în lumina... Poetul... ar trebui, ai dreptate, să fie un credincios pictor al imaginilor ce vede ochiul fantaziei sale prin prisma poetică. BOLLIAC, O. 58.

PRISMĂ s.f. Poliedru mărginit de fețe plane, dintre care două, poligonale, egale și paralele, formează baza, iar celelalte, în formă de paralelogram, formează fețele laterale. ♦ Prismă optică = piesă transparentă (de sticlă) folosită pentru descompunerea sau pentru reflecția luminii într-un spectru. ♦ Prin prisma = din punct de vedere..., în lumina... [Cf. fr. prisme, lat. gr. prisma].

PRISMĂ s. f. poliedru mărginit de fețe paralele și egale (baze) și cu celelalte în formă de paralelogram. ♦ ~ optică = piesă transparentă (de sticlă) pentru descompunerea sau reflecția luminii într-un spectru. ♦ prin ~a = din punct de vedere... (< fr. prisme, gr., lat. prisma)

PRISMĂ ~e f. 1) Poliedru cu două baze paralele și egale și cu fețele laterale în formă de paralelograme. 2) Piesă din material transparent de forma unui asemenea poliedru folosită la aparatele optice. ◊ Prin ~a din punctul de vedere. [G.-D. prismei] /<fr. prisme

prismă f. 1. solid cu două baze egale și paralele împreunate prin paralelograme; 2. Fiz. prismă triangulară de cristal ce servă a descompune lumina; 3. fig. tot ce amăgește mintea și o face să vază lucrurile sub alte colori decât cele adevărate: prisma imaginațiunii.

prism sn vz prismă¹

prizm sn vz prismă¹

prizmă¹ sf vz prismă¹

*prízmă f., pl. e (vgr. prisma, d. prizo, taĭ cu ferăstrău). Geom. Solid care are doŭă baze poligonale egale și ale căruĭ fețe laterale îs dreptunghĭurĭ saŭ paralelograme: prizmă triangulară, pătrată ș. a. (Volumu eĭ rezultă din suprafața bazeĭ înmulțită cu înălțimea). Fiz. Solid de cristal cu baze triangulare care servește la descompus razele luminoase. (Razele descompuse în cele șapte colorĭ se văd maĭ bine cînd se proĭectează pe negru). Fig. Ceĭa ce te face să vezĭ lucrurile după pasiunea, gustu, prejudiciu saŭ interesu tăŭ: a privi lucrurile pin prizma invidiiĭ.

prismă s. f., g.-d. art. prismei; pl. prisme

prismă s. f., g.-d. art. prismei; pl. prisme

prismă s. f., g.-d. art. prismei; pl. prisme

prismă

prismă, -me.

prismă de progradare, → low stand systems tract.