PRISMĂ, prisme, s. f. Corp solid mărginit de fețe plane dintre care două, poligonale, egale și paralele, formează bazele, iar celelalte, în formă de paralelogram, formează fețele laterale. (Fig.) O prismă de lumină cenușie, rece, pătrunse în cameră. DUMITRIU, N. 83. Prismă dreaptă = prismă ale cărei muchii sînt perpendiculare pe baze. Prismă oblică = prismă ale cărei muchii sînt oblice față de baze. Prismă optică = piesă de sticlă sau de alt material transparent, mărginită de fețe plane, neparalele (de obicei în formă de prismă triunghiulară), folosită la aparatele optice pentru descompunerea sau reflecția luminii într-un spectru. Prismă electronică = dispozitiv care produce un cîmp electric sau un cîmp magnetic omogen și care are, față de fasciculele de electroni, rolul pe care-l are o prismă optică față de fasciculele de lumină. ♦ Expr. A vedea (sau a privi ceva) printr-o anumită prismă (sau prin prisma...) = a judeca ceva dintr-un anumit punct de vedere..., în lumina... Poetul... ar trebui, ai dreptate, să fie un credincios pictor al imaginilor ce vede ochiul fantaziei sale prin prisma poetică. BOLLIAC, O. 58.