prismă¹ sf [At: GHEOGRAFIE, ap. URSU, T. Ș. 261 / V: ~izmă, (înv) prism sn, prizm sn / Pl: ~me, (înv) ~izmi, ~izmate / E: ngr πρῖσμα, lat prisma, ger Prisma, fr prisme] 1 Poliedru cu două fețe paralele și egale, numite baze, și cu celelalte fețe laterale în formă de paralelogram. 2 Corp solid care are formă de prismă¹ (1). 3 Piesă din sticlă sau din alt material transparent, de formă poliedrică, de obicei prismatică, folosită pentru descompunerea luminii, pentru reflexia razelor luminoase etc. 4 (Îlpp) Prin (sau rar, sub) ~ma Din punctul de vedere al... 5 (Îal) Potrivit cu...