primit, ~ă [At: ANON. CAR. / V: (înv) priim~ / Pl: ~iți, ~e / E: primi] 1 a (D. bunuri materiale) Care au intrat în posesia sau în folosința cuiva. 2 a (D. bani) Care sunt încasați. 3 a (D. scrisori, colete) Care a ajuns la adresa indicată. 4-5 smf, a (Reg) (Om) epileptic. 6-7 smf, a (Olt; Mun) (Om) nebun. 8-9 smf, a (Olt; Mun) (Om) aiurit. 10 a Admis. 11 a Acceptat. 12 a (Îvr) Care a fost promis. 13 sm (Bis; îvr; îs) Cel priimit Iisus Hristos.

primit a. admis.

primít, -ă s. (d. primesc, adică „apuc”. Decĭ „apucat”). Munt. vest. Nevleg, idiot.

preemi^[1] v vz primi¹ corectat(ă)

preimi^[1] v vz primi¹ corectat(ă)

priimi^[1] v vz primi¹ corectat(ă)

priimit, ~ă a vz primit

primi¹ [At: CORESI, EV. 236 / Pzi: ~mesc / E: slv приимѫ] 1 vt (C. i. bunuri materiale care aparțin sau care i se cuvin subiectului ori care îi sînt dăruite, oferite, trimise etc.) A intra în posesia sau în folosința a... Si: a căpăta, a obține. 2 vt (Spc; c. i. sume de bani) A încasa. 3 vt (Spc; c. i. scrisori) A ajunge la adresa indicată. 4 vt (Pex; d. persoane) A accepta să intre în posesia a ceva. 5 vt (Îrg; spc; d. persoane) A moșteni. 6 vtr (Îvr; c. i. copii) A (i se) naște. 7 vt (Înv; îe) A ~ în sine A rămâne însărcinată Si: a concepe, a procrea. 8 vt (C. i. nume, titluri, ranguri) A deveni deținătorul, titularul. 9 vt (C. i. mărfuri) A lua în primire, în inventar, în fondul destinat vânzării. 10-11 vt (C. i. știri, informații, explicații, dispoziții, ordine etc.) (A lua ori) a i se aduce la cunoștință. 12 vt (Pex) A beneficia de avantajul, de privilegiul de a lua cunoștință. 13 vt A prelua de la cineva. 14 vt A suporta efectele negative ale unei acțiuni, circumstanțe etc. 15 vt A veni în contact cu... 16 vt (Spc) A recepta. 17 vr (Reg) A-i prii. 18 vi (Mun) A înnebuni. 19 vt (C. i. oaspeți, solicitatori etc.) A întâmpina, adesea în mod festiv, protocolar. 20 vt (Pex) A oferi ospitalitate, găzduire. 21 vt A accepta în casă. 22 vt A accepta să găzduiască. 23 vt(a) A avea oaspeți, pe care îi tratează cu mâncare, băutură, dulciuri etc. 24 vt A accepta o vizită. 25 vt(a) A acorda o audiență. 26-27 vt(a) (Înv; îe) A ~ de... A considera ca... sau drept... 28 vt (Jur) A admite ca veridic, ca legitim. 29 vt (C. i. legi, teorii, doctrine, concepții religioase etc.) A adera. 30 vi (Îvr) A înțelege pentru a accepta. 31 vt A avea o anumită atitudine de acceptare, negare, respingere, indiferență etc. 32 vt (Spc) A manifesta bunăvoință, înțelegere, plăcere. 33 vt A accepta cu bunăvoință, cu înțelegere, cu plăcere. 34 vt A admite pe cineva într-un anumit cerc, în cadrul unei organizații, al unei instituții, într-o anumită funcție. 35 vt (C. i. oameni, creștini) A acorda milă, iertare. 36 vt A ierta de păcate. 37 vt (Subiectul este divinitatea) A fi bun, îndurător, binevoitor. 38 vt (Înv; c. i. divinitatea sau reprezentanți ai acesteia) A da ascultare. 39 vt (Înv; c. i. divinitatea sau reprezentanți ai acesteia) A se încrede în... 40 vt A îngloba. 41 (Înv; c. i. oameni) A pune stăpânire un sentiment pe cineva.

PRIMI, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesie un obiect înmînat, predat, dăruit, trimis. V. căpăta. [Ștefan-vodă] primi spata în mîna dreaptă, ridicînd-o o clipă asupra poporului. SADOVEANU, F. J. 24 Primise o scrisoare. BART, E. 384. ♦ A accepta ceea ce ți se oferă. Eu primesc orice, chiar și complimente! REBREANU, R. I 56. ♦ A fi obiectivul spre care se îndreaptă (sau care suferă) o acțiune. A primi o veste. A primi un telefon. A primi o lovitură. ◊ Fig. Domnul de Marenne primi în nări mireasma și ochii i se înduioșară. SADOVEANU, Z. C. 45. ♦ A deveni deținătorul (unui nume, unui titlu, unui rang), a i se da, a i se atribui cuiva (un nume, un titlu etc.). Copilul a primit numele de Ion. 2. A intra în posesia unui lucru datorat, a încasa (o sumă de bani). Să fie știut prin acest zapis... că eu, Pepelea, am vîndut d-sale, giupînului Arvinte, casa mea ce-o am de la părinți și că am primit toți banii. ALECSANDRI, T. I 319. ◊ Fig. Căliman să vie să-și primească dreptatea după care de atîția ani suspină. SADOVEANU, F. J. 27. 3. A te ocupa de un oaspete, a ieși în întîmpinarea lui. Primește d-ta boierii. că eu oi primi cucoanele. ALECSANDRI, T. I 157. Bădița de preste deal, Ar veni și n-are cal... Da, zău, vino și pe jos, Că te-oi primi bucuros. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 105. ♦ A accepta vizita cuiva. Apoi cară-te... N-are vreme să te primească boieru. ALECSANDRI, T. I 212. ◊ Absol. Ministrul primește între orele 11 și 13. 4. A admite, a include (pe cineva) într-o întreprindere, într-o instituție sau într-o organizație. Cînd am primit noi la corp (la armată) erau oameni mai zdraveni, mai chipeși. SADOVEANU, O. VI 135. 5. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite, a se învoi. Te rog... primește a te logodi cu dînsa. ALECSANDRI, T, I 225. Vodă nu primește ca să tipăresc istoria înainte. KOGĂLNICEANU, S. 106. ◊ Absol. Actorul îi propuse să-l ia sufler cu șapte galbeni pe lună, și băiatul primi cu bucurie. CARAGIALE, O. III 231. Din două una, dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar atunci să nu se schimbe nimica, ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo. id. ib. I 148. ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. Publicul a primit foarte bine aceste încercări. GHEREA, ST. CR. II 186.

A PRIMI ~esc tranz. 1) (obiecte) A lua în posesia sa (ca ceva dăruit, trimis, obținut). ~ un colet. ~ felicitări. 2) (oaspeți, vizitatori etc.) A introduce (benevol) în domeniul stăpânit; a lăsa sau a face să intre (undeva). 3) (despre persoane) A angaja în baza unei legislații; a încadra. 4) (despre ființe) A fi pus în situația de a suporta. ~ o admonestare. 5) (doleanțe, reclamații etc.) A recunoaște ca fiind valabil; a admite. /

primì v. 1. a lua ce se oferă, ce se dă, ce se trimite; 2. a obține ce se datorește: a primi leafa; 3. a primi bine sau rău: a primi o vizită, a primi oaspeți; 4. (absolut) a primi vizite: ministrul primește Marția; 5. a căpăta: a primi ajutor; 6. se zice de binele sau de răul ce vine: am primit o veste bună; 7. a consimți: nu primesc. [Slav. PRIIMATI, a lua].

preemésc, V. primesc.

priimésc, V. primesc.

primésc și (vechĭ) priimésc, preimésc și preemésc v. tr. (vsl. *priimati, pri-ĭenti, -imon, a primi; sîrb. primati, -miti. V. năĭmesc, uĭmesc). Accept, ĭau ceĭa ce mi se oferă, ce mi se dă, ce mi se trimete: a primi un dar. Ĭaŭ, incasez ceĭa ce mi se cuvine: primesc leafa. Ocup conform hotărîrilor altora: Japonia a primit Coreĭa în urma congresuluĭ de la Portsmouth (1905). Daŭ loc cu bucurie saŭ îmĭ arăt nemulțămirea: a primi bine (saŭ răŭ) niște oaspețĭ în casa ta. Capăt, obțin: primesc ajutor. Aflu: am primit o veste. Am atitudine cînd aflu, mă comport: poporu a primit vestea cu aplauze. Admit, acceptez, consimt la: a primi o condițiune. Absorb, înghit: marea primește fluviile. Trec în obiceĭ: moda asta s’a primit. Sufer: primesc o pedeapsă, o lovitură. Ĭaŭ, mi se dă: luna primește lumina de la soare, eleviĭ primesc învățătura de la școală, copiiĭ primesc vĭață de la părințĭ. Ĭaŭ, păstrez: ceara primește toate formele. Accept la audiență: ministru primește (adică lumea) Joĭa. V. intr. Arm. Fac loc în lăturĭ, mă daŭ la o parte: la dreapta primițĭ!

primi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primesc, 3 sg. primește, imperf. 1 primeam; conj. prez. 1 sg. să primesc, 3 să primească

primi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primesc, imperf. 3 sg. primea; conj. prez. 3 să primească

primi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primesc, imperf. 3 sg. primea; conj. prez. 3 sg. și pl. primească

PRIMIT adj. 1. v. recepționat. 2. v. admis.

PRIMIT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

PRIMIT adj. 1. preluat, recepționat. (Mărfuri ~.) 2. acceptat, admis. (Candidați ~ și candidați respinși.)

primit adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.

PRIMI vb. v. aliena, înnebuni, prii, sminti, ticni.

PRIMI vb. I. 1. v. încasa. 2. a încasa, a ridica. (Și-a ~ drepturile de autor.) 3. a încasa, a vedea. (N-am ~ chiria de la el de un an.) 4. v. căpăta. 5. a căpăta, a dobândi, a obține, (înv. și reg.) a prânde, (înv.) a isprăvi, (fam. fig.) a pupa. (A ~ ceva în dar; a ~ învoire; a ~ ajutorul solicitat.) 6. v. obține. 7. v. recepționa. 8. v. afla. II. 1. v. admite. 2. v. coopta. 3. a accepta, a admite, a împărtăși. (Nu ~ opiniile lui.) 4. v. consimți. 5. v. aproba. 6. v. adopta. 7. v. angaja. 8. v. găzdui. 9. a lua. (L-a ~ în gazdă.) III. v. întâmpina.

primi vb. v. ALIENA. ÎNNEBUNI. PRII. SMINTI. ȚICNI.

PRIMI vb. I. 1. a încasa, a lua. (Și-a ~ retribuția.) 2. a încasa, a ridica. (Și-a ~ drepturile de autor.) 3. a încasa, a vedea. (N-am ~ chiria de la el de un an.) 4. a avea, a căpăta, a cîștiga, a dobîndi, a încasa, a obține. (~ 10 lei de la mine dacă...) 5. a căpăta, a dobîndi, a obține, (înv. și reg.) a prinde, (înv.) a isprăvi, (fam. fig.) a pupa. (A ~ ceva în dar; a ~ învoire; a ~ ajutorul solicitat.) 6. a căpăta, a obține, a scoate, a vedea. (Nu ~ un ban de la el.) 7. a prelua, a recepționa. (A ~ marfă.) 8. a afla. (A ~ vestea a doua zi.) II. 1. a accepta, a admite. (A fost ~ la club.) 2. a coopta. (L-a ~ în rîndul membrilor supleanți.) 3. a accepta, a admite, a împărtăși. (Nu ~ opiniile lui.) 4. a accepta, a admite, a consimți, a se învoi, a voi, a vrea. (~ să fii soția mea?) 5. a accepta, a admite., a aproba, a consimți, a încuviința, a se îndupleca, a îngădui, a se învoi, a lăsa, a permite, (livr.) a concede, (înv. și pop.) a se prinde. (înv. și reg.) a se pleca, (Mold. și Bucov.) a pozvoli, (înv.) a aprobălui, a mulțumi, a ogodi. (A ~ să se scoată la concurs postul vacant.) 6. a adopta, a-și însuși, (fig.) a îmbrățișa. (A ~ o nouă credință.) 7. a angaja, a băga, a încadra, a lua, a numi, (inv. și pop.) a năimi. (Îl ~ într-un serviciu.) 8. a adăposti, a găzdui, (pop.) a pripăși, a sălășlui, (reg.) a sălăși, (prin Bucov.) a încortela, (prin Ban. și Transilv.) a sălui, (înv.) a conăci, a făgădui, a sălășui. (L-a ~ cu bucurie în casa lui.) 9. a lua. (L-a ~ în gazdă.) III. a întîmpina, (înv. și reg.) a sprijini, (reg.) a prijini, (înv.) a tîmpina. (A ~ oaspeții cu pîine și sare.)

A primi ≠ a alunga, a da, a refuza, a respinge

primi (primesc, primit), vb. – A lua, a accepta, a admite. – Var. înv. priimi. Sl. prijęti, priimą (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291; Iordan, Dift., 139), cf. sb., cr., slov. primiti. – Der. primire, s. f. (recepție); primitor, adj. (ospitalier; s. m., destinatar); primiință, s. f. (înv., recepție).

DONA PRAESENTIS CAPE LAETUS HORAE (lat.) primește cu bucurie darurile clipei de față – Horațiu, „Ode”, III, 8, 27.

Să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic! Caragiale, O scrisoare pierdută (act. III, sc. 1) – E finalul discursului electoral al lui Farfuridi: „Ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele... esențiale!” Se citează, bineînțeles în zeflemea, la adresa persoanelor cu păreri „pentru-contra”, cu atitudini ridicol contradictorii aidoma eroului caragialean. LIT.

a primi (pe cineva) în spațiu expr. a găzdui (pe cineva), a lua (pe cineva) în chirie; a închiria (cuiva) o cameră / un apartament.

nu contează, Jean boxează, marți și joi se antrenează, nu lovește, dar primește expr. nu-i nimic, n-are importanță.