2 intrări
35 de definiții
din care- explicative (22)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PREDICA, predic, vb. I. Intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ♦ Tranz. (Fam.) A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. – Din lat. praedicare.
predica [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) petrica / Pzi: predic / E: lat praedicare, it predicare] 1 vt (D. clerici) A explica în biserică un text biblic, un fapt religios etc., extrăgând din ele o învățătură morală. 2 vt A propovădui o credință religioasă. 3 vi (Îe) A ~ în pustiu (sau în deșert) A da sfaturi pe care nimeni nu le urmează. 4 vi (Îae) A vorbi în zadar. 5 vt (C. i. idei, concepții etc.) A recomanda cu insistență și pretutindeni.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREDICA, predic, vb. I. Intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ♦ Tranz. A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. – Din lat. praedicare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
PREDICA, predic, vb. I. Intranz. (Bis.) A explica de pe amvon un text biblic sau un fapt religios; a rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a da sfaturi cuiva care nu le ascultă, a vorbi degeaba. Noi, cari încă de mult am scris despre rimele în «a» și prin alte ziare, am avut mai multe asemenea ocaziuni de a constata că n-am predicat în deșert. MACEDONSKI, O. IV 47. ♦ Tranz. Fig. A recomanda insistent. Virtutea pentru dînșii ea nu există. Însă V-o predică, căci trebui să fie brațe tari. EMINESCU, O. I 56.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREDICA vb. I. intr. 1. A rosti o predică. ♦ tr. (Fig.) A sfătui, a recomanda cu insistență. 2. (Fil.) A atribui unui subiect o calitate sau un atribut. [P.i. predic. / < lat. praedicare, cf. it. predicare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREDICA vb. I. intr. 1. a rosti o predică. 2. (fil.) a atribui unui obiect o calitate sau un atribut. II. tr. a recomanda cu insistență; a propovădui. (< lat. praedicare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A PREDICA predic 1. intranz. rel. A rosti o predică; a propovădui. ◊ ~ în deșert (sau în pustiu) a vorbi în zadar. 2. tranz. fig. (idei, concepții, învățături etc.) A propaga cu insistență. /<lat. praedicare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
predicà v. 1. a anunța cuvântul lui D-zeu, a instrui poporul prin cuvântări religioase și morale: a predica Evanghelia; 2. fig. a îndemna, a recomanda: a predica cumpătarea.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREDICĂ, predici, s. f. Cuvântare rostită de un cleric în biserică, în care se explică și se comentează un text biblic și se dau credincioșilor îndrumări morale; omilie; p. gener. expunere cu conținut moralizator. – Din predica.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREDICĂ, predici, s. f. Cuvântare rostită de un cleric în biserică, în care se explică și se comentează un text biblic și se dau credincioșilor îndrumări morale; omilie; p. gener. expunere cu conținut moralizator. – Din predica.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pedrică[1] sf vz predică
- În definiția principală, varianta de față este accentuată: pedrică — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
petrica v vz predica
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prădică sf vz predică
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
predică sf [At: (a. 1810) BV III, 24 / V: (reg) pedrică, prădică, pridică, priedică / A și: (reg) predică / Pl: ~ici, (rar) ~ice, (îrg) ~iche / E: it predica] 1 Cuvântare rostită de preot în biserică, axată pe un text biblic și cuprinzând învățături cu caracter moral Si: (îrg) predicație1, (înv) didahie, omilie, predicare (2), propovăduire, propovedanie. 2 (Prt) Expunere orală sau scrisă cu conținut moralizator. 3 (Pex) Mustrare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pridică sf vz predică
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
priedică sf vz predică
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREDICĂ, predici, s. f. Acțiunea de a predica; (concretizat) cuvîntare rostită de preot în biserică, în care se explică un text biblic și care conține o morală, un îndemn, o îndrumare; p. ext. orice expunere scrisă sau orală avînd un astfel de conținut. Toate puterile vieții, acest scriitor și le-a cheltuit pentru predica adevărului în mijlocul poporului. SADOVEANU, E. 191. Mulțumesc pentru predică! Ai fost sublim. C. PETRESCU, A. R. 28.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREDICĂ s.f. Cuvîntare rostită de preot în biserică; propovedanie, cazanie; (p. ext.) orice expunere cu conținut moralizator. [< it. predica].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREDICĂ s. f. 1. cuvântare rostită de preot în biserică, axată pe un text biblic și cuprinzând învățături. 2. (peior.) expunere cu conținut moralizator; dojană. (< it. predica)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PREDICĂ ~ci f. 1) Cuvântare rostită de un slujitor al cultului în biserică, la sfârșitul liturghiei, care conține îndrumări morale. 2) fig. Expunere cu conținut moralizator. [G.-D. predicii] /v. a predica
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
predică f. 1. cuvântare bisericească rostită din amvon; 2. fam. mustrare lungă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*prédic, a -á v. tr. (lat. práe-dico, -cáre. V. dedic). Pronunț de pe catedră saŭ de pe anvon învățăminte morale. Îndemn, recomand: a predica economia. V. intr. Predic din exemple, fac lucrurĭ morale ca să le imiteze și alțiĭ. Predic în deșert, predic fără să mă asculte nimenĭ. V. prodovăduĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*prédică f., pl. ĭ (it. prédica, de unde și ngr. prédika [scris préntika], rus. predika, germ. predigt). Discurs ținut pentru a moraliza poporu: a ținea o predică. Fig. Iron. Mustrare lungă și plicticoasă. – Odinioară cazánie, prodovedanie, apoĭ omilíe și didahie. V. cuvîntare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
predica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. predic, 2 sg. predici, 3 predică; conj. prez. 1 sg. să predic, 3 să predice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
predica (a ~) vb., ind. prez. 3 predică
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
predica vb., ind. prez. 1 sg. predic, 3 sg. și pl. predică
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
predică s. f., g.-d. art. predicii; pl. predici
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
predică s. f., g.-d. art. predicii; pl. predici
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
predică s. f., g.-d. art. predicii; pl. predici
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PREDICA vb. v. propovădui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PREDICA vb. (BIS.) a propaga, a propovădui, a răspîndi, (înv.) a binevesti, a mărturisi, a povesti, a spune. (~ în lume creștinismul.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREDICĂ s. v. cazanie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PREDICĂ s. (BIS.) cazanie, cuvînt, omilie, (înv.) chiriacodromion, didahie, poucenie, predicare, predicație, propovedanie, carte cu învățătură. (În ~ preotului...)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
predica (predic, predicat), vb. – A explica un text biblic. Lat. praedicare (sec. XIX). – Der. predică, s. f. (propovedanie, didahie), din ngr. πρέντιϰα < it. predica; predicație, s. f. (predică), din lat. praedicatio, prin intermediul mag. prédikatió (sec. XVII); predicat, s. n., din fr. prédicat; predicator, s. m., din fr. prédicateur.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
VOX CLAMANTIS IN DESERTO (lat.) glasul celui ce predică (strigă) în pustiu – Matei 3, 3. Răspunsul dat de Ioan Botezătorul la întrebarea „cine ești” pusă de evreii cărora le predica în pustiul Iudeii. Sensul actual: persoană care încearcă în zadar să-și convingă semenii asupra unui lucru sau să-i moblizeze pentru o cauză.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a ține (cuiva) o predică expr. a mustra, a dojeni, a ține (cuiva) o lecție de bună-cuviință.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V14) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
predica, predicverb
- 1. (Despre clerici) A rosti o predică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: propovădui
- Virtutea pentru dînșii ea nu există. Însă V-o predică, căci trebui să fie brațe tari. EMINESCU, O. I 56. DLRLC
-
- A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Noi, cari încă de mult am scris despre rimele în «a» și prin alte ziare, am avut mai multe asemenea ocaziuni de a constata că n-am predicat în deșert. MACEDONSKI, O. IV 47. DLRLC
-
-
- 2. A atribui unui subiect o calitate sau un atribut. DN
etimologie:
- praedicare DEX '09 DEX '98 DN
predică, predicisubstantiv feminin
- 1. Cuvântare rostită de un cleric în biserică, în care se explică și se comentează un text biblic și se dau credincioșilor îndrumări morale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: cazanie omilie propovedanie
- 1.1. Expunere cu conținut moralizator. DEX '09 DLRLC DNsinonime: dojană
- Toate puterile vieții, acest scriitor și le-a cheltuit pentru predica adevărului în mijlocul poporului. SADOVEANU, E. 191. DLRLC
- Mulțumesc pentru predică! Ai fost sublim. C. PETRESCU, A. R. 28. DLRLC
-
-
- 2. Acțiunea de a predica. DLRLC
etimologie:
- predica DEX '98 DEX '09