16 definiții pentru predica petrica


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREDICÁ, prédic, vb. I. Intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ♦ Tranz. (Fam.) A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. – Din lat. praedicare.

predica [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) petrica / Pzi: predic / E: lat praedicare, it predicare] 1 vt (D. clerici) A explica în biserică un text biblic, un fapt religios etc., extrăgând din ele o învățătură morală. 2 vt A propovădui o credință religioasă. 3 vi (Îe) A ~ în pustiu (sau în deșert) A da sfaturi pe care nimeni nu le urmează. 4 vi (Îae) A vorbi în zadar. 5 vt (C. i. idei, concepții etc.) A recomanda cu insistență și pretutindeni.

PREDICÁ, prédic, vb. I. Intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ♦ Tranz. A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. – Din lat. praedicare.

PREDICÁ, prédic, vb. I. Intranz. (Bis.) A explica de pe amvon un text biblic sau un fapt religios; a rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a da sfaturi cuiva care nu le ascultă, a vorbi degeaba. Noi, cari încă de mult am scris despre rimele în «a» și prin alte ziare, am avut mai multe asemenea ocaziuni de a constata că n-am predicat în deșert. MACEDONSKI, O. IV 47. ♦ Tranz. Fig. A recomanda insistent. Virtutea pentru dînșii ea nu există. Însă V-o predică, căci trebui să fie brațe tari. EMINESCU, O. I 56.

PREDICÁ vb. I. intr. 1. A rosti o predică. ♦ tr. (Fig.) A sfătui, a recomanda cu insistență. 2. (Fil.) A atribui unui subiect o calitate sau un atribut. [P.i. prédic. / < lat. praedicare, cf. it. predicare].

PREDICÁ vb. I. intr. 1. a rosti o predică. 2. (fil.) a atribui unui obiect o calitate sau un atribut. II. tr. a recomanda cu insistență; a propovădui. (< lat. praedicare)

A PREDICÁ prédic 1. intranz. rel. A rosti o predică; a propovădui. ◊ ~ în deșert (sau în pustiu) a vorbi în zadar. 2. tranz. fig. (idei, concepții, învățături etc.) A propaga cu insistență. /<lat. praedicare

predicà v. 1. a anunța cuvântul lui D-zeu, a instrui poporul prin cuvântări religioase și morale: a predica Evanghelia; 2. fig. a îndemna, a recomanda: a predica cumpătarea.

*prédic, a v. tr. (lat. práe-dico, -cáre. V. dedic). Pronunț de pe catedră saŭ de pe anvon învățăminte morale. Îndemn, recomand: a predica economia. V. intr. Predic din exemple, fac lucrurĭ morale ca să le imiteze și alțiĭ. Predic în deșert, predic fără să mă asculte nimenĭ. V. prodovăduĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

predicá (a ~) vb., ind. prez. 3 prédică

predicá vb., ind. prez. 1 sg. prédic, 3 sg. și pl. prédică


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PREDICÁ vb. v. propovădui.

PREDICA vb. (BIS.) a propaga, a propovădui, a răspîndi, (înv.) a binevesti, a mărturisi, a povesti, a spune. (~ în lume creștinismul.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

predicá (prédic, predicát), vb. – A explica un text biblic. Lat. praedicare (sec. XIX). – Der. predică, s. f. (propovedanie, didahie), din ngr. πρέντιϰα < it. predica; predicație, s. f. (predică), din lat. praedicatio, prin intermediul mag. prédikatió (sec. XVII); predicat, s. n., din fr. prédicat; predicator, s. m., din fr. prédicateur.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VOX CLAMANTIS IN DESERTO (lat.) glasul celui ce predică (strigă) în pustiu – Matei 3, 3. Răspunsul dat de Ioan Botezătorul la întrebarea „cine ești” pusă de evreii cărora le predica în pustiul Iudeii. Sensul actual: persoană care încearcă în zadar să-și convingă semenii asupra unui lucru sau să-i moblizeze pentru o cauză.

Intrare: predica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • predica
  • predicare
  • predicat
  • predicatu‑
  • predicând
  • predicându‑
singular plural
  • predică
  • predicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • predic
(să)
  • predic
  • predicam
  • predicai
  • predicasem
a II-a (tu)
  • predici
(să)
  • predici
  • predicai
  • predicași
  • predicaseși
a III-a (el, ea)
  • predică
(să)
  • predice
  • predica
  • predică
  • predicase
plural I (noi)
  • predicăm
(să)
  • predicăm
  • predicam
  • predicarăm
  • predicaserăm
  • predicasem
a II-a (voi)
  • predicați
(să)
  • predicați
  • predicați
  • predicarăți
  • predicaserăți
  • predicaseți
a III-a (ei, ele)
  • predică
(să)
  • predice
  • predicau
  • predica
  • predicaseră
petrica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)