pălămidă² sf [At: CONTEMPORANUL IV, 393 / Pl: ~de / E: nct] (Mol; șîs ~da lăzii) Despărțitură mică, în fonnă de cutie, în interiorul unei lăzi sau al unui dulap, în care se păstrează lucruri de valoare, diferite mărunțișuri etc. Vz chichiță.

pălămidă³ sf [At: ANTIPA, P. 274 / Pl: ~de, ~izi / E: ngr παλαμίδα] 1 Pește marin răpitor, lung de 30-40 cm, de forma unei torpile, cu solzi mici și cu numeroși dinți pe fălci (Sarda sarda). 2 (Reg; îc) ~-de-baltă Pește mic de baltă cu corpul acoperit cu plăci osoase și cu spini Si: (rar) osar, (reg) moș-Antoci, moș-de-baltă, peștele-dracului, pește-țigănesc (Pungitus platygaster). 3 (Iht; reg; îac) Moș (38) ~ cu-trei-ghimpi (Gasterosteus aculeatus pontecus).

pălămidă¹ sf [At: COTEANU, PL. 16 / V: (reg) colomidă, palam~, polom~, polomnidă / Pl: ~izi, ~de / E: bg паламида] (Bot) 1 (Șîc ~-seacă) Plantă erbacee perenă din familia compozitelor, cu tulpina înaltă și rădăcini adânci, cu frunze spinoase, întregi sau crestate, și cu flori roșii, care este foarte dăunătoare pentru semănături Si: (reg) crăpușnic, scaiete (Cirsium arvense). 2 (Bot; reg; îc) ~-grasă Susai (Sonchus asper). 3 (Bot; reg) Limba-oii (Cirsium canum). 4 (Reg) Holeră (Xanthium spinosum). 5 (Reg) Scai (măgăresc) (Onopordon acanthium). 6 (Reg) Scai-galben (Centaurea solstitialis). 7 (Reg) Volbură (Convolvulus arvensis). 8 (Reg; șîc ~da-boiangiilor) Gălbinare (Serratula tinctoria). corectat(ă)

PĂLĂMIDĂ², pălămide, s. f. 1. Pește marin de forma unui fus gros, cu solzi mici, avînd numeroși dinți ( Sarda sarda ). 2. Compus: pălămidă-de-baltă = pește mic, cu plăci, iar pe spinare cu spini (Pungitius platygaster); pește-țigănesc, osar.

PĂLĂMIDĂ³, pălămide, s. f. (Mold.) Despărțitură în interiorul unei lăzi sau al unei lavițe; chichiță. [Lumînările] le strînge în pălămida lăzii. SEVASTOS, N. 308. Să cați în pălămida lăzii, este o bucățică de zahar. CONTEMPORANUL, IV 393. Baba scoate din pălămida lăzii un ulcioraș. ȘEZ. I 250.

PĂLĂMIDĂ¹ s. f. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina înaltă, cu rădăcini adînci, cu frunzele întregi sau crestate, pe margini cu spini; e o buruiană vătămătoare ogoarelor, greu de stîrpit (Crisium arvense). Aceste fete așa de bine îngrijeau de grădina lor, încît nu găseai prin ea nici firicel de pălămidă. ISPIRESCU, U. 13. Ia, palmele aceste țărănești ale noastre, străpunse de pălămidă... vă țin pe dumneavoastră de atîta amar de vreme. CREANGĂ, A. 156. Pîn’ la mine-n țară Lanuri de secară, Verde pălămidă, Chinuri și obidă. TEODORESCU, P. P. 280. – Variantă: polomidă (GOGA, P. 19) s. f.

PĂLĂMIDĂ¹ ~e f. Pește marin răpitor de talie medie, albastru-negru pe spinare, cu înotătoare spinoase și cu mulți dinți. ◊ ~-de- baltă pește dulcicol de talie mică, cu cap fusiform, de culoare verde-gălbuie, cu pete negre, având spini dorsali și plăci osoase laterale. /<ngr. palamídha

PĂLĂMIDĂ² ~e f. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, ramificată, având frunze, de obicei, adânc crestate, spinoase împrejur, și flori de culoare liliachie, care crește prin semănături. /<bulg. palamida

pălămidă f. plantă spinoasă, crește prin semănături (Cirsium arvense); pălămidă de baltă, pește cu 9-10 spini înaintea aripioarei dorsale (Gasterosteus platygaster). [Serb. PALAMIDA].

2) pălămídă f., pl. e (poate pin aluz. la ghimpiĭ peșteluĭ pălămidă, de unde și sîrb. bg. palamida). Gălbenare (o buruĭană). Un fel de scaĭ (cirsium [arvense și canum]). Alt fel de scaĭ numit și scaĭ măgăresc (onopordon acánthium).

3) pălămídă f., pl. e (ngr.). Est. Chichiță, despărțitură (de ținut lucrurĭ micĭ) într’o ladă, într’un sertar.

1) pălămídă și pala- f., pl. e, ca stafide (ngr. palamida, d. vgr. pelamýs, -ýdos; turc. bg. palamud; it. palamita, fr. pélamide). Lacherdă (pélamys sarda). Pălămidă de baltă, un fel de peștișor numit și zborș (gasterósteus platygaster).

colomidă sf vz pălămidă

colomnidă sf vz pălămidă

colomodă sf vz pălămidă

palamidă sf vz pălămidă¹

polomidă sf vz pălămidă¹

polomnidă sf vz pălămidă¹

ȚIGĂNESC I. adj. 1 De Țigan, privitor la Țigani: traiu ~; neamul ~; limbă țigănească; cinste țigănească 👉 CINSTE4 ¶ 2 🐦 PAPAGAL- ~ = CIOARĂ; – PASĂRE-ȚIGĂNEASCĂ = CODOBATURĂ ¶ 3 🐟 PEȘTE-ȚIGĂNESC¹ = AVAT; – PEȘTE-ȚIGĂNESC² = PĂLĂMIDĂ-DE-BALTĂ. II. ȚIGĂNEASCĂ sf. Un fel de horă ce se joacă în Dobrogea (P.PRV.).

POLOMIDĂ s. f. v. pălămidă¹.

palamídă, V. pălămidă 1.

pălămidă s. f., g.-d. art. pălămidei; pl. pălămide

!pălămidă-de-baltă (pește) s. f., g.-d. art. pălămidei-de-baltă; pl. pălămide-de-baltă

pălămidă s. f., g.-d. art. pălămidei; pl. pălămide

pălămidă (bot., zool.) s. f., g.-d. art. pălămidei; pl. pălămide

pălămidă, -zi.

pălămidă-de-baltă (pește) s. f., g.-d. art. pălămidei-de-baltă; pl. pălămide-de-baltă

pălămidă-de-baltă s. f.

pălămidă (-izi), s. f. – 1. Crăpușnic, scaiete (Cirsium arvense). – 2. Pește de rîu (Gasterosteus platygaster). Sb., cr. palamida (Cihac, II, 239; Tiktin), din tc. palamud „ghindă” și acesta, probabil, din ngr. βαλανίδι „ghindă” (Vasmer, Gr., 107). A existat probabil din ngr. o încrucișare cu ngr. παλάμη „palmă”, cf. ngr. παλαμονίδα „osul-iepurelui”; dar numai παλάμη nu pare să constituie o explicație suficientă. Poate are legătură cu cuvîntul următor.

pălămidă (pălămide), s. f. – (Mold.) Despărțitură mică în interiorul unei lăzi. Origine necunoscută, probabil ngr.

pălămidă (pălămide), s. f. – Bonită (Pelamys sarda). – Var. palamidă. Mr., megl. pălămidă. Ngr. παλαμύδα (Tiktin; Gáldi 216), cf. tc. palamud, bg., sb. palamida (Conev 46), it. palamida, sp. palmeta (Corominas, III, 628).

PĂLĂMIDĂ, pălămide, s.f. (Iht.) Pește marin, înrudit cu tonul, dar mult mai mic, prezent și în Marea Neagră, având carnea gustoasă și fără oase, foarte apreciat ca pește de consum (Sarda sarda); germ. Pelamide; se comercializează ca (engl.) bonito.

CIRSIUM Mill., PĂLĂMIDĂ, fam.. Compositae. Gen originar din Africa, America, Asia și Europa, cca 245 specii, majoritatea perene, cu tulpini robuste (cca 0,50-3 m înălțime), glabre, foliat sau spinos-aripate. înflorește vara și toamna. Flori gălbui, purpurii, albastre-violet, albe-gălbui, grupate în capitule terminale, involucrul, imbricat, cu foliolele la vîrf spinoase sau aristate. Frunze penat-sectate, spinoase. Fruct, achenă. Perii papusului plumoși, grupați la bază în inel scurt.

a-și găsi pălămida expr. (intl.) a nu găsi nimic de furat cu ocazia unei spargeri.

PĂLĂMIDĂ s. v. ciulin, gălbinare, ghimpe, holeră, limba-oii, scai, scaiete, scai-galben, talpa-ursului.

PĂLĂMIDĂ s. (BOT.; Cirsium arvense) (reg.) crăpușnic, scaiete.

pălămidă s. v. CIULIN. GĂLBINARE. GHIMPE. HOLERĂ. LIMBA-OII. SCAI. SCAIETE. SCAI-GALBEN. TALPA-URSULUI.

PĂLĂMIDĂ s. (BOT.; Cirsium arvense) (reg.) crăpușnic, scaiete.

PĂLĂMIDĂ-DE-BALTĂ s. (IHT.; Pungitius platygaster) (rar) osar, (reg.) ghelci, moș, pietroșel, zborș, peștele-dracului, pește-țigănesc.

PĂLĂMIDĂ-DE-BALTĂ s. (IHT.; Pungitius platygaster) (rar) osar, (reg.) ghelci, moș, pietroșel, zborș, peștele-dracului, pește-țigănesc.

pălămidă, pălămide, s.f. (reg.) despărțitură mică, în formă de cutie, în interiorul unei lăzi sau al unui dulap; chichiță.