pălămidă³ sf [At: ANTIPA, P. 274 / Pl: ~de, ~izi / E: ngr παλαμίδα] 1 Pește marin răpitor, lung de 30-40 cm, de forma unei torpile, cu solzi mici și cu numeroși dinți pe fălci (Sarda sarda). 2 (Reg; îc) ~-de-baltă Pește mic de baltă cu corpul acoperit cu plăci osoase și cu spini Si: (rar) osar, (reg) moș-Antoci, moș-de-baltă, peștele-dracului, pește-țigănesc (Pungitus platygaster). 3 (Iht; reg; îac) Moș (38) ~ cu-trei-ghimpi (Gasterosteus aculeatus pontecus).

PĂLĂMIDĂ², pălămide, s. f. 1. Pește marin de forma unui fus gros, cu solzi mici, avînd numeroși dinți ( Sarda sarda ). 2. Compus: pălămidă-de-baltă = pește mic, cu plăci, iar pe spinare cu spini (Pungitius platygaster); pește-țigănesc, osar.

PĂLĂMIDĂ¹ ~e f. Pește marin răpitor de talie medie, albastru-negru pe spinare, cu înotătoare spinoase și cu mulți dinți. ◊ ~-de- baltă pește dulcicol de talie mică, cu cap fusiform, de culoare verde-gălbuie, cu pete negre, având spini dorsali și plăci osoase laterale. /<ngr. palamídha

1) pălămídă și pala- f., pl. e, ca stafide (ngr. palamida, d. vgr. pelamýs, -ýdos; turc. bg. palamud; it. palamita, fr. pélamide). Lacherdă (pélamys sarda). Pălămidă de baltă, un fel de peștișor numit și zborș (gasterósteus platygaster).

palamídă, V. pălămidă 1.

pălămidă s. f., g.-d. art. pălămidei; pl. pălămide

pălămidă s. f., g.-d. art. pălămidei; pl. pălămide

pălămidă (bot., zool.) s. f., g.-d. art. pălămidei; pl. pălămide

pălămidă, -zi.

pălămidă (-izi), s. f. – 1. Crăpușnic, scaiete (Cirsium arvense). – 2. Pește de rîu (Gasterosteus platygaster). Sb., cr. palamida (Cihac, II, 239; Tiktin), din tc. palamud „ghindă” și acesta, probabil, din ngr. βαλανίδι „ghindă” (Vasmer, Gr., 107). A existat probabil din ngr. o încrucișare cu ngr. παλάμη „palmă”, cf. ngr. παλαμονίδα „osul-iepurelui”; dar numai παλάμη nu pare să constituie o explicație suficientă. Poate are legătură cu cuvîntul următor.

pălămidă (pălămide), s. f. – Bonită (Pelamys sarda). – Var. palamidă. Mr., megl. pălămidă. Ngr. παλαμύδα (Tiktin; Gáldi 216), cf. tc. palamud, bg., sb. palamida (Conev 46), it. palamida, sp. palmeta (Corominas, III, 628).

PĂLĂMIDĂ, pălămide, s.f. (Iht.) Pește marin, înrudit cu tonul, dar mult mai mic, prezent și în Marea Neagră, având carnea gustoasă și fără oase, foarte apreciat ca pește de consum (Sarda sarda); germ. Pelamide; se comercializează ca (engl.) bonito.

a-și găsi pălămida expr. (intl.) a nu găsi nimic de furat cu ocazia unei spargeri.

PĂLĂMIDĂ s. (BOT.; Cirsium arvense) (reg.) crăpușnic, scaiete.