opțiuni
  • info

3 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORNAT2, -Ă, ornați, -te, adj. Împodobit, decorat. – V. orna.

ORNAT2, -Ă, ornați, -te, adj. Împodobit, decorat. – V. orna.

ORNAT1, (2) ornate, s. n. (Înv.) 1. Veșmânt de ceremonie. 2. (La pl.) odăjdii. – Din lat. ornatus. Cf. germ. Ornat.

ornat2, ~ă a [At: LAURIAN, M. IV, 37/6 / Pl: ~ați, ~e / E: orna] Decorat.

ornat1 sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 77 / Pl: ~e / E: lat ornatus] (Înv) 1 Veșmânt de ceremonie. 2 (Mpl) Odăjdii.

ORNAT1 s. n. (Înv.) Veșmânt de ceremonie; (la pl.) odăjdii. – Din lat. ornatus. Cf. germ. Ornat.

ORNAT, ornate, s. n. (Mai ales la pl.) Odăjdii. Preotul... se și îmbracă în ornate. MARIAN, Î. 260.

ORNAT ~e n. livr. 1) rar Haină pentru solemnități. 2) la pl. Veșminte purtate de preoți în timpul slujbelor religioase; odăjdii. /<lat. ornatus

ORNA, ornez, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a înfrumuseța un lucru adăugându-i o podoabă; a împodobi, a decora. – Din fr. orner, lat. ornare.

ORNA, ornez, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a înfrumuseța un lucru adăugându-i o podoabă; a împodobi, a decora. – Din fr. orner, lat. ornare.

orna vt [At: BOLLIAC, O. 291 / Pzi: ~nez / E: fr orner, lat ornare] A decora.

ORNA, ornez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A împodobi, a decora. V. înfrumuseța. Brațul stîng, ornat cu brățări la umăr și la mînă, ținea un arc. ODOBESCU, S. III 57. Galeria de portreturi ce ornează salonul. ALECSANDRI, T. 1422. Scara întreagă a acestui palat a fost de marmură și ornată de o singură viță sculptată de jos pînă sus. BOLLIAC, O. 291.

ORNA vb. I. tr. A împodobi; a decora. [< lat. ornare, cf. fr. orner, it. ornare].

ORNA vb. tr. a împodobi; a decora. (< fr. orner, lat. ornare)

A ORNA ~ez tranz. (lucruri, obiecte) A face să devină (mai) frumos, adăugând elemente decorative; a împodobi; a înfrumuseța. /<fr. orner, lat. ornare

ornà v. a înfrumuseța cu găteli, a împodobi.

*ornéz v. tr. (lat. ornare, a orna). Împodobesc, înfrumusețez, decorez: a orna un parc cu státue. Fig. Ilustrez, fac glorios orĭ amabil: virtuțile ornează sufletu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ornat (înv.) s. n., (odăjdii) pl. ornate

!ornat (înv.) s. n., (odăjdii) pl. ornate

ornat s. n., pl. ornate

orna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ornez, 3 ornează; conj. prez. 1 sg. să ornez, 3 să orneze

orna (a ~) vb., ind. prez. 3 ornează

orna vb., ind. prez. 1 sg. ornez, 3 sg. și pl. ornează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ORNAT adj. 1. v. împodobit. 2. garnisit.

ORNAT adj. 1. decorat, gătit, împodobit, înfrumusețat, ornamentat, pavoazat, (prin Munt.) taxidit. (O clădire frumos ~.) 2. garnisit, împodobit, ornamentat. (Rochie ~.)

ORNA vb. 1. v. împodobi. 2. a împodobi, a înfrumuseța, (rar) a agrementa, (reg.) a înfrumoșa. (A ~ un parc.) 3. v. garnisi.

ORNA vb. 1. a decora, a găti, a împodobi, a înfrumuseța, a ornamenta, a pavoaza. (A ~ fațada unei clădiri.) 2. a împodobi, a înfrumuseța, (rar) a agrementa, (reg.) a înfrumoșa. (A ~ un parc.) 3. a garnisi, a împodobi, a ornamenta. (A ~ o rochie cu...)

ornate s. pl. v. ODĂJDII. VEȘMINTE.

Intrare: ornat (adj.)
ornat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ornat
  • ornatul
  • ornatu‑
  • ornată
  • ornata
plural
  • ornați
  • ornații
  • ornate
  • ornatele
genitiv-dativ singular
  • ornat
  • ornatului
  • ornate
  • ornatei
plural
  • ornați
  • ornaților
  • ornate
  • ornatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: ornat (s.n.)
ornat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ornat
  • ornatul
  • ornatu‑
plural
  • ornate
  • ornatele
genitiv-dativ singular
  • ornat
  • ornatului
plural
  • ornate
  • ornatelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: orna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orna
  • ornare
  • ornat
  • ornatu‑
  • ornând
  • ornându‑
 singular plural
  • ornează
  • ornați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ornez
 (să)
  • ornez
  • ornam
  • ornai
  • ornasem
a II-a (tu)
  • ornezi
 (să)
  • ornezi
  • ornai
  • ornași
  • ornaseși
a III-a (el, ea)
  • ornează
 (să)
  • orneze
  • orna
  • ornă
  • ornase
plural I (noi)
  • ornăm
 (să)
  • ornăm
  • ornam
  • ornarăm
  • ornaserăm
  • ornasem
a II-a (voi)
  • ornați
 (să)
  • ornați
  • ornați
  • ornarăți
  • ornaserăți
  • ornaseți
a III-a (ei, ele)
  • ornează
 (să)
  • orneze
  • ornau
  • ornară
  • ornaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ornat, ornatăadjectiv

etimologie:
  • vezi orna DEX '98 DEX '09

ornat, ornatesubstantiv neutru

  • 1. învechit Veșmânt de ceremonie. DEX '09 NODEX
  • 2. învechit (la) plural Odăjdii; veșminte. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Preotul... se și îmbracă în ornate. MARIAN, Î. 260. DLRLC
etimologie:

orna, ornezverb

  • 1. A pune în valoare, a înfrumuseța un lucru adăugându-i o podoabă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: decora împodobi înfrumuseța
    • format_quote Brațul stîng, ornat cu brățări la umăr și la mînă, ținea un arc. ODOBESCU, S. III 57. DLRLC
    • format_quote Galeria de portreturi ce ornează salonul. ALECSANDRI, T. 1422. DLRLC
    • format_quote Scara întreagă a acestui palat a fost de marmură și ornată de o singură viță sculptată de jos pînă sus. BOLLIAC, O. 291. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.