9 definiții pentru ornat (s.n.)
Explicative DEX
ORNAT1, (2) ornate, s. n. (Înv.) 1. Veșmânt de ceremonie. 2. (La pl.) odăjdii. – Din lat. ornatus. Cf. germ. Ornat.
ornat1 sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 77 / Pl: ~e / E: lat ornatus] (Înv) 1 Veșmânt de ceremonie. 2 (Mpl) Odăjdii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORNAT1 s. n. (Înv.) Veșmânt de ceremonie; (la pl.) odăjdii. – Din lat. ornatus. Cf. germ. Ornat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
ORNAT, ornate, s. n. (Mai ales la pl.) Odăjdii. Preotul... se și îmbracă în ornate. MARIAN, Î. 260.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ORNAT ~e n. livr. 1) rar Haină pentru solemnități. 2) la pl. Veșminte purtate de preoți în timpul slujbelor religioase; odăjdii. /<lat. ornatus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
ornat (înv.) s. n., (odăjdii) pl. ornate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!ornat (înv.) s. n., (odăjdii) pl. ornate
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ornat s. n., pl. ornate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ornate s. pl. v. ODĂJDII. VEȘMINTE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ornat, ornatesubstantiv neutru
- 1. Veșmânt de ceremonie. DEX '09 NODEX
- 2. Odăjdii; veșminte. DEX '09 DLRLC NODEX
- Preotul... se și îmbracă în ornate. MARIAN, Î. 260. DLRLC
-
etimologie:
- ornatus DEX '09 NODEX
- Ornat DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.