2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂUCIT, -Ă, năuciți, -te, adj. Amețit, buimăcit; dezorientat, zăpăcit, uluit, perplex; năuc (1). [Pr.: nă-u-] – V. năuci.

NĂUCIT, -Ă, năuciți, -te, adj. Amețit, buimăcit; dezorientat, zăpăcit, uluit, perplex; năuc (1). [Pr.: nă-u-] – V. năuci.

năucit, ~ă a [At: LM / P: nă-u~ / Pl: ~iți, ~e / E: năuci] 1 Amețit. 2 Dezorientat. 3 Uluit. 4 (D. fizionomia, privirea etc. oamenilor sau d. acțiunile lor) Care exprimă amețeală, buimăceală.

NĂUCIT, -Ă, năuciți, -te, adj. (Despre oameni) Zăpăcit, amețit, uluit; năuc. Femeia ieși năucită afară și cîteva zile n-a mai dat pe la bancă. AGÎRBICEANU, S. P. 32. În ograda cea mare a conacului, oamenii alergau de ici-colo năuciți. REBREANU, R. II 200. Țăranul iese năucit și se duce la primărie să se jeluiască. CARAGIALE, O. II 43.

NĂUCI, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

NĂUCI, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

năuci [At: CONV. LIT. II, 95 / P: nă-u~ / Pzi: ~cesc / E: năuc] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni năuc (1) Si: a (se) prosti, a (se) tâmpi. 3-4 vtr A (se) ameți. 5-6 vtr A (se) zăpăci. 7-8 vtr A (se) ului. 9 vr A munci mult.

NĂUCI, năucesc, vb. IV. Tranz. A zăpăci (pe cineva), a ameți; a buimăci, a ului. Armele care mi se descarcă aici în groapă, în urechi, mă năucesc și mă înfurie. CAMIL PETRESCU, U. N. 403. Va rîde de acei ce caută să-l năucească cu niște stropituri ridicule. ALECSANDRI, S. 50.

A NĂUCI ~esc tranz. A face să se năucească. [Sil. nă-u-] /Din năuc

A SE NĂUCI mă ~esc intranz. (despre persoane) 1) A deveni năuc; a-și pierde inteligența; a se prosti; a se tâmpi. 2) A deveni buimac; a nu mai ști de sine; a se pierde; a se buimăci; a se zăpăci; a se năuci; a se ului. [Sil. nă-u-] /Din năuc

năucésc v. tr. (d. năuc). Zăpăcesc, înebunesc: l-aŭ năucit în bătăĭ, necazurile l-aŭ năucit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

năuci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucesc, 3 sg. năucește, imperf. 1 năuceam; conj. prez. 1 sg. să năucesc, 3 să năucească

năuci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucesc, imperf. 3 sg. năucea; conj. prez. 3 năucească

năuci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucesc, imperf. 3 sg. năucea; conj. prez. 3 sg. și pl. năucească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NĂUCIT adj. 1. v. zăpăcit. 2. v. uimit. 3. v. buimac.

NĂUCIT adj. 1. aiurit, buimac, buimăcit, derutat, descumpănit, dezorientat, năuc, zăpăcit, (Olt.) zăbăuc, (Mold.) zălud, (fig.) împrăștiat. (Ce om ~!) 2. năuc, perplex, stupefiat, uinit, uluit. (A rămas ~ la vestea primită.) 3. amețit, buimac, buimăcit, năuc, tîmpit, zăpăcit, (pop.) bîiguit, capiu, uluit, (reg.) buimatic, hăbăuc, (Mold., Bucov. și Transilv.) tehui. (S-a sculat complet ~.)

NĂUCI vb. 1. v. buimăci. 2. v. uimi.

NĂUCI vb. v. îndobitoci, prosti, tâmpi.

năuci vb. v. ÎNDOBITOCI. PROSTI. TÎMPI.

NĂUCI vb. 1. a (se) ameți, a (se) buimăci, a (se) zăpăci, (pop.) a (se) bîigui, a (se) ului, (reg.) a (se) hăbăuci, a (se) uimăci, (Mold., Bucov. și Transilv.) a (se) tehui, (înv.) a (se) cebălui. (Te-ai ~ de tot!) 2. a stupefia, a uimi, a ului. (Vestea aflată l-a ~.)

Intrare: năucit
năucit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năucit
  • năucitul
  • năucitu‑
  • năuci
  • năucita
plural
  • năuciți
  • năuciții
  • năucite
  • năucitele
genitiv-dativ singular
  • năucit
  • năucitului
  • năucite
  • năucitei
plural
  • năuciți
  • năuciților
  • năucite
  • năucitelor
vocativ singular
plural
Intrare: năuci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năuci
  • năucire
  • năucit
  • năucitu‑
  • năucind
  • năucindu‑
singular plural
  • năucește
  • năuciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năucesc
(să)
  • năucesc
  • năuceam
  • năucii
  • năucisem
a II-a (tu)
  • năucești
(să)
  • năucești
  • năuceai
  • năuciși
  • năuciseși
a III-a (el, ea)
  • năucește
(să)
  • năucească
  • năucea
  • năuci
  • năucise
plural I (noi)
  • năucim
(să)
  • năucim
  • năuceam
  • năucirăm
  • năuciserăm
  • năucisem
a II-a (voi)
  • năuciți
(să)
  • năuciți
  • năuceați
  • năucirăți
  • năuciserăți
  • năuciseți
a III-a (ei, ele)
  • năucesc
(să)
  • năucească
  • năuceau
  • năuci
  • năuciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năucit, năuciadjectiv

    • format_quote Femeia ieși năucită afară și cîteva zile n-a mai dat pe la bancă. AGÎRBICEANU, S. P. 32. DLRLC
    • format_quote În ograda cea mare a conacului, oamenii alergau de ici-colo năuciți. REBREANU, R. II 200. DLRLC
    • format_quote Țăranul iese năucit și se duce la primărie să se jeluiască. CARAGIALE, O. II 43. DLRLC
etimologie:
  • vezi năuci DEX '98 DEX '09

năuci, năucescverb

  • 1. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Armele care mi se descarcă aici în groapă, în urechi, mă năucesc și mă înfurie. CAMIL PETRESCU, U. N. 403. DLRLC
    • format_quote Va rîde de acei ce caută să-l năucească cu niște stropituri ridicule. ALECSANDRI, S. 50. DLRLC
etimologie:
  • năuc DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.