2 intrări
21 de definiții

Explicative DEX

MINTOS, -OASĂ, mintoși, -oase, adj. (Pop.) Care are multă minte; deștept, inteligent, capabil; iscusit, isteț. ♦ Care dovedește inteligență, iscusință. – Minte + suf. -os.

MINTOS, -OASĂ, mintoși, -oase, adj. (Pop.) Care are multă minte; deștept, inteligent, capabil; iscusit, isteț. ♦ Care dovedește inteligență, iscusință. – Minte + suf. -os.

mintos, ~oasă [At: PISCUPESCU, O. 145/13 / V: ~teos, ~nțios, (reg) ~toș / Pl: -oși, -oase / E: minte + -05] (Îvp) 1-2 smf, a (D. oameni; și irn; șdp) (Om) care are multă minte Si: capabil, chibzuit, cuminte, cumpătat, inteligent, înțelept Vz căpos. 3 a (D. manifestări ale oamenilor) Care dovedește inteligență, înțelepciune deosebită.

MINTOS, Mold. Bucov. MINTEOS adj. F Cuminte, deștept, inteligent: cel mai mintos, călăuza lor... avea peste patruzeci de ani (DEM.); tot bogatul minteos și tînărul frumos (CRG.) [minte].

MINTOS, -OASĂ, mintoși, -oase, adj. Cu multă minte, isteț; deștept, inteligent. Ascultînd împăratul astă poveste s-a bucurat foarte mult că a dobîndit un ginere așa de mintos. POPESCU, B. IV 14. Un băietan voinic... mintos, tînăr. CARAGIALE, S. 58. Deși știi că prostia îl face-a fi tăcut, Tu lumii dovedește că e bărbat mintos. NEGRUZZI, S. II 216. – Variantă: minteos, -oasă (pronunțat -teos; CREANGĂ, P. 50) adj.

MINTOS ~oasă (~oși, ~oase) pop. 1) Care are minte ageră; isteț. 2) Care vădește inteligență. /minte + suf. ~os

mintos a. 1. cuminte: copil mintos; 2. plin de inteligență (mai adesea ironic).

mintós, -oásă adj. (d. minte). Plin de minte, inteligent, deștept.

minteos, ~oasă a vz mintos

mințios, ~oasă a vz mintos

MINTEOS 👉 MINTOS.

MINTEOS, -OASĂ adj. v. mintos.

MINTEOS, -OASĂ adj. v. mintos.

Ortografice DOOM

mintos (fam.) adj. m., pl. mintoși; f. mintoasă, pl. mintoase

mintos (fam.) adj. m., pl. mintoși; f. mintoasă, pl. mintoase

mintos adj. m., pl. mintoși; f. sg. mintoasă, pl. mintoase

Sinonime

MINTOS adj. v. ager, chibzuit, cuminte, deștept, dibaci, inteligent, iscusit, isteț, îndemânatic, înțelept, priceput, socotit.

mintos, -oasă adj. (pop.; despre oameni) 1 v. Ager. Agil. Comprehensiv. Deștept. Dibaci. Inteligent. Iscusit. Isteț. Îndemânatic. Priceput. 2 v. Chibzuit. Cuminte. Înțelept. Socotit2.

mintos adj. v. AGER. CHIBZUIT. CUMINTE. DEȘTEPT. DIBACI. INTELIGENT. ISCUSIT. ISTEȚ. ÎNDEMÎNATIC. ÎNȚELEPT. PRICEPUT. SOCOTIT.

Tezaur

MINTOS, -OÁSĂ adj. (Învechit și popular) (Despre oameni) Care are multă minte; inteligent, capabil; înțelept, chibzuit, cumpătat, cuminte. V. c ă p o s. Aci sta Banul Udrea . . . Mirică logofătul, Issar și Teodose, mintoși logofeți ambii. HELIADE, O. I, 221. Uneori se miarâ însuși cîtu-i de mintios și vrednic. CONACHI, P. 274. Lumii dovedește că e barbat mintos. NEGRUZZI, S. II, 216. Crapă ușa hagi Prodan, Mintos războinic, cărunt și pașnic. BOLLIAC, O. 156. A fost odată un copil mintos care, de mititel, se deosebea între ceilalți de seama lui. CARAGIALE, O. V, 338. În ușa casei mele Magheru a bătut; Iar prigonit de soartă, mintosul Eliade Veni și el la urmă. MACEDONSKI, O. II, 61. Copii mințioși sînt acei cari se nasc dimineața. GOROVEI, CR. 99. A calculat tot jocul invidiei, însă din nenorocire minteosul șiret a uitat să gîndeascâ și la patrioți. NEGRUZZI, S. V, 530. Era un copil peste măsură de mintos și fără seamăn de neascultător. TEODOREANU, M. U. 161. Acest băiat, Ce l-am rădicat, Să fie norocos Și mintos Și voios. MARIAN, NA. 51, cf. id. S. R. I, 29. Era înțelept și mintos și totdeodată blînd și smerit. POPESCU, B. I, 43, cf. IV, 14. Era om mintos. I. CR. II, 234. ◊ (Ironic) Mintoasă-i nevasta mea, E mintoasă, vai de ea. TEODORESCU, P. P. 272. ◊ (Substantivat, mai ales ironic sau depreciativ) Mintiosule! de unde vii? DONICI, F. I, 31/2. No mintosule! au doară ț-ai mai aleage ceva? BĂRAC, T. 36/8, cf. ODOBESCU, S. III, 146. Punem în evidență aceste fapte acelor mintoși. GHEREA, ST. CR. I, 233. Și mintoșii aceștia, cari trec drept oameni de seamă în ochii mirați ai mulțimii, au umplut lumea cu jelania lor sentimentală. PETICĂ, O. 439. 2. (Despre manifestări ale oamenilor) Care dovedește inteligență, înțelepciune deosebită. Părerea cea mai mintoasă. PISCUPESCU, O. 145/13. A tale mintioasă încercări. DONICI F II, 59/29. – Pl.: mintoși, -oase. – Și; minteós, -oasă, mințiós, -oasă, (regional) mintóș, -ă (MAT. DIALECT, I, 80) adj. – Minte + suf. -os.

MINTEÓS, -OÁSĂ adj. v. mintos.

MINTOȘ, -Ă adj. v. mințos.

MINȚIOS, -OÁSĂ adj. v. mintos.

Intrare: mintos
mintos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mintos
  • mintosul
  • mintosu‑
  • mintoasă
  • mintoasa
plural
  • mintoși
  • mintoșii
  • mintoase
  • mintoasele
genitiv-dativ singular
  • mintos
  • mintosului
  • mintoase
  • mintoasei
plural
  • mintoși
  • mintoșilor
  • mintoase
  • mintoaselor
vocativ singular — —
plural — —
minteos adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minteos
  • minteosul
  • minteosu‑
  • minteoasă
  • minteoasa
plural
  • minteoși
  • minteoșii
  • minteoase
  • minteoasele
genitiv-dativ singular
  • minteos
  • minteosului
  • minteoase
  • minteoasei
plural
  • minteoși
  • minteoșilor
  • minteoase
  • minteoaselor
vocativ singular — —
plural — —
mințios
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mintoș
mintoș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mintos, mintoasăadjectiv

  • 1. popular Care are multă minte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ascultînd împăratul astă poveste s-a bucurat foarte mult că a dobîndit un ginere așa de mintos. POPESCU, B. IV 14. DLRLC
    • format_quote Un băietan voinic... mintos, tînăr. CARAGIALE, S. 58. DLRLC
    • format_quote Deși știi că prostia îl face-a fi tăcut, Tu lumii dovedește că e bărbat mintos. NEGRUZZI, S. II 216. DLRLC
    • 1.1. Care dovedește inteligență, iscusință. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Minte + -os. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.