18 definiții pentru maritim

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARITIM, -Ă, maritimi, -e, adj. 1. Care se află la țărmul sau în apropierea mării2. 2. Care este în legătură cu navigația pe mare2. ◊ Putere maritimă = stat care posedă o flotă puternică. [Acc. și: maritim] – Din fr. maritime.

MARITIM, -Ă, maritimi, -e, adj. 1. Care se află la țărmul sau în apropierea mării2. 2. Care este în legătură cu navigația pe mare2. ◊ Putere maritimă = stat care posedă o flotă puternică. [Acc. și: maritim] – Din fr. maritime.

maritim, ~ă a [At: MN (1836), 6 / A și: maritim / Pl: ~i, ~e / E: fr maritime] 1 Care se află la țărmul sau în apropierea mării Si: (nob) marineț. 2 De mare. 3 Al mării Vz marin. 4 Care se face sau se desfășoară pe mare. 5 Care crește sau trăiește în apropierea mării. 6 Care se referă la marină. 7 (Îs) Putere ~ Stat care posedă o flotă puternică.

MARITIM, -Ă, maritimi, -e, adj. Care este în legătură cu navigația pe mare, care ține de navigația pe mare. Flotă maritimă. Comerț maritim.Insula aceasta bogată, așezată într-o minunată poziție maritimă și militară, ajunsese odată cheia întregului arhipelag. BART, S. M. 47. ◊ Putere maritimă = stat care are o flotă puternică. Serviciu maritim = serviciu care are drept sarcină buna funcționare a navigației pe litoral. Cod maritim = totalitatea legilor privitoare la navigația pe mare. ◊ Accentuat și: maritim.

MARITIM, -Ă adj. Care aparține, care este în legătură cu navigația pe mare; care este lîngă mare. ◊ Putere maritimă = stat cu o flotă puternică. [Cf. fr. maritime, lat. maritimus].

MARITIM, -Ă adj. 1. care este lângă mare; de mare, al mării. 2. referitor la navigația pe mare, la marină. (< fr. maritime, lat. maritimus)

MARITIM ~ă (~i, ~e) 1) Care este în legătură cu marea; aflat pe malul mării. Port ~. 2) Care este influențat de mare; determinat de acțiunea mării. Climă ~ă. 3) Care se produce pe mare; realizat pe mare. Navigație ~ă. 4) Care ține de navigația pe mare. Drept ~. Forță ~ă. /<fr. maritime

maritim a. 1. situat aproape de mare: oraș maritim; 2. relativ la marină: legi maritime.

*marítim, -ă adj. (lat. maritimus, d. mare, mare). Care e la mare: Constanța e un oraș maritim. Care se face pe mare saŭ e în relațiune cu marea: navigațiunea, legislațiunea maritimă. – Fals -ím (după fr.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

maritim adj. m., pl. maritimi; f. maritimă, pl. maritime

maritim adj. m., pl. maritimi; f. maritimă, pl. maritime

maritim adj. m., pl. maritimi; f. sg. maritimă, pl. maritime

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MARITIM adj. marin, (înv.) marineț. (Cale ~.)

MARITIM adj. (înv.) marineț. (Cale ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MARELE DRUM MARITIM DE NORD, cale maritimă navigabilă care leagă oceanele Atlantic și Pacific, trecând prin mările mărginașe ale Oc. Înghețat. Primul care a realizat acest drum a fost N.A.E. Nordenskjöld (1878-1879) cu vasul „Vega”. După 1935, trecerea pe acest drum se face în mod regulat, datorită spărgătoarelor de gheață, unind partea europeană a Federației Ruse cu porturile Extremului Orient. Se mai numește și Pasajul de Nord-Est.

MARITIMI, Alpii ~, lanț muntos în Franța și Italia, alcătuit din granite (masivul Mercantour) și fliș. Alt. max.: 3.297 m alt. (vf. Argentera). Vegetație de gariga și maquis. Pe culmi sunt ghețari și zăpezi veșnice.

ORGANIZAȚIA MARITIMĂ INTERNAȚIONALĂ (O.M.I.; în engl.: International Maritime Organization – I.M.O.), agenție specializată guvernamentală în cadrul sistemului O.N.U., cu sediul la Londra (Marea Britanie), creată în 1948 (își începe activitatea în ian. 1959) în scopul facilitării cooperării în domeniul navigației maritime internaționale, asigurării securității maritime, prevenirii poluării mărilor și oceanelor și al elaborării convențiilor internaționale privind navigația maritimă. Până la 22 mai 1982 s-a numit Organizația Interguvernamentală Consultativă pentru Navigație Maritimă (în engl.: Intergovernmental Consultative Organization – I.M.C.O.). O.M.I. are 158 membri (2002), printre care și România (din 20 mart. 1965).

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MARÍTIM, -Ă adj. 1. Care se află la țărmul mării sau în apropierea mării; de mare, al mării. V. m a r i n. Sevastopolis, politie maritimă. GUSTI, G. V. 59/14. Țerile maritime (de lîngă mare). BARASCH, I. N. 206/2, cf. STAMATI, D., PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF. Pe cînd țărmurile netede sînt cu adevărat opera mărei și pe drept pot purta numele de țărmuri maritime, la cele de compensație din contra, forma e încă amestecată. MEHEDINȚI, G. F. 147. ♦ Care se face sau se desfășoară pe mare. Război maritim. MN (1836), 6. De la această tristă dată negoțul maritim al moldovenilor urma să se stînjenească pentru veacuri întregi. N. A. BOGDAN, C. M. 11, cf. ȘĂINEANU, D. U. ♦ Care crește sau trăiește în apropierea mării. Întunecații pini maritimi apar alături de tăcuta mînăstire a insulei. VIANU, P. 160. Păsări acvatice și maritime. LINȚIA, P. II, 133. 2. Care se referă la marină. Cf. ARISTIA, PLUT., COSTINESCU, LM, ȘĂINEANU, D. U. Insula aceasta bogată, așezată într-o minunată poziție maritimă și militară, ajunsese odată cheia întregului arhipelag. BART, S. M. 47. Atena. . . avea o mare supremație maritimă asupra cetăților și statelor aliaților. V. ROM. septembrie 1954, 213. Putere maritimă = stat care posedă o flotă puternică. Cf. ROM. LIT. 2792/6, COSTINESCU, LM. – Accentuat și: (după fr.) maritim. BARCIANU, V., LM. – Pl.: maritimi, -e. – Din fr. maritime.

Intrare: maritim
maritim adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maritim
  • maritimul
  • maritimu‑
  • maritimă
  • maritima
plural
  • maritimi
  • maritimii
  • maritime
  • maritimele
genitiv-dativ singular
  • maritim
  • maritimului
  • maritime
  • maritimei
plural
  • maritimi
  • maritimilor
  • maritime
  • maritimelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

maritim, maritimăadjectiv

  • 1. Care se află la țărmul sau în apropierea mării. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Care este în legătură cu navigația pe mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Flotă maritimă. Comerț maritim. DLRLC
    • format_quote Insula aceasta bogată, așezată într-o minunată poziție maritimă și militară, ajunsese odată cheia întregului arhipelag. BART, S. M. 47. DLRLC
    • 2.1. Putere maritimă = stat care posedă o flotă puternică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.2. Serviciu maritim = serviciu care are drept sarcină buna funcționare a navigației pe litoral. DLRLC
    • 2.3. Cod maritim = totalitatea legilor privitoare la navigația pe mare. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.