MĂRIRE, măriri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) mări¹ și rezultatul ei; mărit³. ♦ (Fiz.) Operație de copiere fotografică prin proiecție, în scopul obținerii unor pozitive mai mari decât negativele copiate. ♦ Loc de frunte într-o anumită ierarhie (socială); rang, demnitate; (concr.) persoană care ocupă o funcție înaltă în ierarhia socială; fruntaș, demnitar. ♦ Glorie, strălucire, splendoare. ♦ Putere, autoritate, tărie. 2. (Înv.) Mărie (1). – V. mări¹.

mărire sf [At: PSALT. 313 / Pl: ~ri / E: mări¹] 1 (Dimensional) Extindere, lărgire a unei suprafețe, a unui volum etc. Si: mărit³ (1). 2 (Înv) Mărime (1). 3 (Spc) Operație care constă în realizarea unei copii fotografice pozitive sau a unei fotografii mai mari decât negativul, cu ajutorul aparatului de mărit Si: mărit³ (2). 4 (Îvr; îs) ~ trupului Statură. 5 (Csn) Creștere a numărului, sporire a cantității Si: mărit³ (3). 6 Dezvoltare. 7 Amploare. 8 Punct culminant. 9 (Rar; cu sens calitativ) Lucru important, faptă demnă de reținut. 10 (Înv) Mărime (5). 11 (Înv) Atotputernicie. 12 Ridicare la o situație socială înaltă. 13 Loc de frunte într-o anumită ierarhie socială. 14 Rang. 15 Autoritate. 16 (Ccr; mpl; irn) Persoană care ocupă o funcție înaltă în ierarhia socială Si: cârmuitor, conducător, fruntaș, mărime (8), (Trs) măreață. 17 (îrg; cu aps sau ppr) Mărie¹ (5). 18 Grandoare. 19 Glorie. 20 Faimă. 21 (Bis) Slavă. 22 (Îlv) A da (sau a face) ~ (cuiva) A preamări. 23 (Îvp) Mândrie.

MĂRIRE, măriri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) mări¹ și rezultatul ei; mărit. ♦ (Fiz.) Operație de copiere fotografică prin proiecție, în scopul obținerii unor pozitive mai mari decât negativele copiate. ♦ Loc de frunte într-o anumită ierarhie (socială); rang, demnitate; (concr.) persoană care ocupă o funcție înaltă în ierarhia socială; fruntaș, demnitar. ♦ Glorie, strălucire, splendoare. ♦ Putere, autoritate, tărie. 2. (Înv.) Mărie (1). – V. mări¹.

MĂRIRE, măriri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) mări; creștere în dimensiuni, sporire, majorare numerică (sau cantitativă). ♦ Operație de obținere a unei copii fotografice pozitive mai mare decît negativul, cu ajutorul unui aparat special. ♦ Reprezentarea la o scară mai mare a unui desen, a unui plan sau a unei hărți. ♦ (Fiz.) Raport între o dimensiune liniară a unei imagini produse de un sistem optic și dimensiunea liniară corespunzătoare a obiectului respectiv. 2. Fig. Glorie, măreție, splendoare, grandoare, strălucire. O, eroi, care-n trecutul de măriri vă adumbriseți! EMINESCU, O. I 149. Fală-n lume și mărire pentru tine-n veci să fie, O, Moldovo! țeară mîndră! ALECSANDRI, P. A. 72. Armata Moldovei, în zilele măririi sale, se urca la patruzeci mii moldoveni și patrusprezece mii străini. BĂLCESCU, O. I 118. ♦ Putere, tărie, autoritate. Bietul domn! Mare a fost... că de mărirea lui nu mai sufla nici un boier. DELAVRANCEA, A. 54. 3. (Ieșit din uz; în legătură cu un adjectiv posesiv) Termen de reverență pentru domnitori, înalții demnitari etc.; mărie. V. înălțime. Această ambasadă fu vesel primită de mărirea-sa. BĂLCESCU, O. II 266

mărire f. 1. acțiunea de a (se) mări: mărirea averii; 2. mijloc de a (se) mări;. 3. demnități, onoruri: împins de pofta măririi AL.; 4. fig. mândrie; apoi cu mărire astfel le vorbește BOL.; 5. glorie: mărire ție, Doamne!

măríre f. (d. măresc). Acțiunea de a saŭ de a se mări: mărirea veniturilor. Glorie, demnitățĭ, onorurĭ: pofta de mărire. Rar. Mîndrie. Mărire ție Doamne! Fiĭ lăudat (glorios), Doamne! (Te deum laudamus).

mări¹ [At: PSALT. HUR. 111^V/17 / Pzi: ~resc / E: mare¹] (îoc a micșora) 1-2 vrt (Cu sens dimensional, uneori cumulând și ideea de cantitate) (A deveni sau) a face mai mare¹ (1). 3 vr (D. ființe) A se face mai mare¹ (24) Si: a crește. 4-5 vrt (Cu sens durativ) (A crește sau) a face să crească în timp. 6-7 vrt (Csn) A (se) face mai mare¹ (39) Si: a crește, a spori. 8-9 vtr (Csn) (Spc) A crește ca număr, ca plafon Si: a (se) înmulți. 10 vt (Îoc a scădea) A ridica. 11-12 vtr A (se) intensifica. 13 vt A da cinstea, considerația cuvenită Si: a glorifica, a preamări, a proslăvi. 14 vr (Îvp) A se îngâmfa.

MĂRI², măresc, vb. IV. 1. Refl. A-și spori dimensiunile, a crește, a deveni mai mare. Luna tremură pe codri, se aprinde, se mărește. EMINESCU, O. I 152. Pînă-s mere mititele Stau în creangă cu putere; Iară dacă se măresc Oamenii le-agrămădesc! HODOȘ, P. P. 71. ♦ A se înmulți ca număr, a crește în număr, a spori. Pe măsură ce treceau prin inima satului, prin «centru», ceata se mărea. DUMITRIU, N. 253. ◊ Refl. pas. între timp i se mări leafa cu cinci lei pe zi. SAHIA, N. 109. ♦ A crește în vîrstă, a se dezvolta. Mărindu-se și mergînd la școală, el întrecea la învățătură și istețime pe toți copiii. ISPIRESCU, M. V. 4. 2. Tranz. A face mai mare, a face să sporească, să crească; p. ext. a intensifica. Zgomotul depărtat al văilor frămîntate de vijelia Bistriței amuți, fantasmagoria fără de margini a nopții își mări farmecul. HOGAȘ, DR. II16. 3. Tranz. (Rar) A slăvi, a preamări, a lăuda. (Refl. pas.) Nu lipsea a ridica și un monument în care să se mărească dumnezeul... îndurărilor. NEGRUZZI, S. I 196. 4. Refl. (Învechit) A se făli, a se fuduli, a se îngîmfa. Asinul mărindu-se întru sine a întrebat pe leu... ce judeci de glasul meu? ȚICHINDEAL, F. 16.

A MĂRI ~esc tranz. 1) A face să se mărească. 2) (persoane) A ridica în slăvi; a glorifica; a proslăvi; a elogia; a exalta; a cânta. /Din mare

A SE MĂRI mă ~esc intranz. 1) A deveni mai mare; a crește sub aspect cantitativ și/sau calitativ; a spori; a majora. 2) (despre procese, fenomene) A crește în intensitate; a deveni mai puternic; a se amplifica; a se intensifica; a se înteți. 3) pop. A se ține mândru; a se fuduli; a se mândri; a se făli. /Din mare

mărì v. 1. a (se) face mare; 2. fig. a glorifica: monumente în care să se mărească D-zeul răsboaielor NEGR.

mărésc v. tr. (d. mare). Fac mare, sporesc, augmentez: a mări armata, averea, mirarea. Fig. Preamăresc, glorific, laud: a mări faptele cuĭva. V. refl. Cresc, sporesc, mă fac maĭ mare: veniturile s’aŭ mărit. Fig. Mă glorific. V. majorez.

mărire s. f., g.-d. art. măririi; pl. măriri

mărire s. f., g.-d. art. măririi; pl. măriri

mărire s. f., g.-d. art. măririi; pl. măriri

mări¹ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măresc, 3 sg. mărește, imperf. 1 măream; conj. prez. 1 sg. să măresc, 3 să mărească

mări² (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măresc, imperf. 3 sg. mărea; conj. prez. 3 să mărească

mări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măresc, imperf. 3 sg. mărea; conj. prez. 3 sg. și pl. mărească

MĂRIRE s. v. aroganță, dimensiune, domnie, fală, fudulie, infatuare, înălțime, înfumurare, îngâmfare, maiestate, mărie, mărime, măsură, mândrie, orgoliu, proporție, semeție, trufie, vanitate.

MĂRIRE s., interj. 1. s. v. creștere. 2. s. v. extindere. 3. s. v. dilatare. 4. s. v. holbare. 5. s. creștere, ridicare, umflare. (~ apelor în matca lor.) 6. s. multiplicare, sporire, (livr.) augmentare. (~ unei cantități de câteva ori.) 7. s. v. înmulțire. 8. s. creștere, sporire, (livr.) augmentare. (~ fondului de rulment.) 9. s. rotunjire, sporire. (~ averii cuiva.) 10. s. creștere, înmulțire, sporire. (~ numărului de participanți la...) 11. s. v. majorare. 12. s. v. amplificare. 13. s. (FIZ.) mărire unghiulară = grosisment, putere măritoare unghiulară. 14. s. creștere, ridicare, suire, urcare. (~ temperaturii cuiva.) 15. s. v. intensificare. 16. s. creștere, ridicare, sporire. (~ nivelului de trai.) 17. s. amplificare, creștere, dezvoltare, extensiune, extindere, lărgire. (~ schimburilor comerciale.) 18. s. v. glorificare. 19. s. v. glorie. 20. s. v. glorie. 21. s. v. preamărire. 22. interj. osana.

MĂRIRE s., interj. 1. s. creștere, dezvoltare. (Procesul de ~ a unei ființe.) 2. s. creștere, extindere, lărgire, sporire. (~ suprafețelor cultivate.) 3. s. dilatare, lărgire. (~ unui conduct anatomic.) 4. s. bulbucare, căscare, holbare, umflare, zgîire, zgîit, (pop. și fam.) belire, bleojdire, (pop.) boboșare, boldire. (~ ochilor.) 5. s. creștere, ridicare, umflare. (~ apelor în matca lor.) 6. s. multiplicare, sporire, (livr.) augmentare. (~ unei cantități de cîteva ori.) 7. s. (MAT.) înmulțire. (~ unui număr de zece ori.) 8. s. creștere, sporire, (livr.) augmentare. (~ fondului de rulment.) 9. s. rotunjire, sporire. (~ averii cuiva.) 10. s. creștere, înmulțire, sporire. (~ numărului de participanți la...) 11. s. creștere, majorare, ridicare, scumpire, sporire, suire, urcare. (~ prețurilor.) 12. s. amplificare, intensificare, întărire, potențare. (~ unei mărimi fizice.) 13. s. creștere, ridicare, suire, urcare. (~ temperaturii cuiva.) 14. s. creștere, intensificare, întărire, întețire, sporire. (~ vitezei vîntului.) 15. s. creștere, ridicare, sporire. (~ nivelului de trai.) 16. s. amplificare, creștere, dezvoltare, extensiune, extindere, lărgire. (~ schimburilor comerciale.) 17. s. elogiere, glorificare, lăudare, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prealăudare, preaslăvie, sărbătorire. (~ unui erou.) 18. s. cinste, cinstire, elogiu, glorie, laudă, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (înv.) mărie, pohfală, pohvalenie. 19. s. glorie, grandoare, măreție, slavă, splendoare, strălucire, (înv.) mărie, mărime. (Trecutul plin de ~.) 20. s. binecuvîntare, glorificare, laudă, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire. (~ vremurilor noastre.) 21. interj. osana!, slavă! (~ ție, Doamne!)

mărire s. v. AROGANȚĂ. DIMENSIUNE. DOMNIE. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNĂLȚIME. ÎNFUMURARE. ÎNGÎMFARE. MAIESTATE. MĂRIE. MĂRIME. MĂSURĂ. MÎNDRIE. ORGOLIU. PROPORȚIE. SEMEȚIE. TRUFIE. VANITATE.

Mărire ≠ cădere, micșorare, reducere, scădere

MĂRI vb. 1. v. crește. 2. v. extinde. 3. a (se) extinde, a (se) întinde, a (se) lărgi, a (se) lăți. (Și-a ~ stăpânirea peste...) 4. v. dilata. 5. v. holba. 6. a crește, a se ridica, a se umfla. (Apele s-au ~ în matca lor.) 7. a multiplica, a spori, (livr.) a augmenta. (A ~ de mai multe ori o cantitate.) 8. v. înmulți. 9. a crește, a spori, (livr.) a (se) augmenta. (Au ~ fondul de rulment.) 10. a rotunji, a spori. (Și-a ~ averea.) 11. a crește, a se înmulți, a se ridica, a spori, a se urca, (înv.) a prisosi, a se mulți, a se umnoji. (S-a ~ numărul participanților.) 12. v. majora. 13. v. amplifica. 14. a crește, a se ridica, a se sui, a se urca. (I s-a ~ temperatura.) 15. v. lungi. 16. v. intensifica. 17. a crește, a (se) ridica, a spori. (S-a ~ nivelul de trai.) 18. v. adânci. 19. v. glorifica. 20. v. preamări.

MĂRI vb. v. făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, mândri, semeți.

MĂRI vb. 1. a crește, a se dezvolta, a se-înălța, (înv. și pop.) a odrăsli, (pop.) a se ridica, a sălta, a (se) zburătăci. (Ce mult s-a ~ copilul!) 2. a crește, a (se) extinde, a (se) lărgi, a (se) ridica, a spori, a (se) urca. (Suprafețele cultivate s-au ~ la...) 3. a (se) extinde, a (se) întinde, a (se) lărgi, a (se) lăți. (Și-a ~ stăpînirea peste...) 4. a (se) dilata, a (se) lărgi. (A ~ un conduct anatomic în timpul operației.) 5. a (se) bulbuca, a (se) căsca, a (se) holba, a (se) umfla, a (se) zgîi, (pop. și fam.) a (se) beli, a (se) bleojdi, (pop.) a (se) boboșa, a (se) bolboșa, (reg.) a (se) boldi, a (se) bolovăni, (Transilv.) a (se) zgăura, (Ban.) a (se) zgîmboia. (De ce i s-au ~ ochii atît de mult?) 6. a crește, a se ridica, a se umfla. (Apele s-au ~ în matca lor.) 7. a multiplica, a spori, (livr.) a augmenta. (A ~ de mai multe ori o cantitate.) 8. (MAT.) a înmulți. (A ~ de patru ori un număr.) 9. a crește, a spori, (livr.) a (se) augmenta. (Au ~ fondul de rulment.) 10. a rotunji, a spori. (Și-a ~ averea.) 11. a crește, a se înmulți, a se ridica, a spori, a se urca, (înv.) a prisosi, a se mulți, a se umnoji. (S-a ~ numărul participanților.) 12. a crește, a (se) majora, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori, a (se) sui, a (se) urca. (Au ~ prețul; prețurile s-au ~.) 13. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) întări, a (se) potența. (A ~ valoarea unei mărimi fizice.) 14. a crește, a se ridica, a se sui, a se urca. (I s-a ~ temperatura.) 15. a (se) lungi, a (se) prelungi. (Ziua s-a ~.) 16. a se accentua, a se amplifica, a crește, a se intensifica, a se întări, a se înteți, a spori. (Viteza vîntului s-a ~.) 17. a crește, a (se) ridica, a spori. (S-a ~ nivelul de trai.) 18. a (se) adînci, a (se) agrava, a (se) amplifica, a crește, a (se) intensifica, a spori, (fig.) a (se) ascuți. (Disensiunile s-au ~.) 19. a cinsti, a cînta, a elogia, a glorifica, a lăuda, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacînta, a preaînălța, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să ~ pe eroii patriei.) 20. a binecuvînta, a glorifica, a lăuda, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, (rar) a ferici. (Să ~ ziua de față.)

mări vb. v. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. LĂUDA. MÎNDRI. SEMEȚI.

A mări ≠ a (se) împuțina, a denigra, a diminua

A (se) mări ≠ a (se) micșora, a (se) reduce

mărire, creșterea unui interval* cu un semiton* cromatic. M. apare de obicei ca rezultat al cromatizării*. Cvarta* mărită este singurul interval mărit natural care poate exista și in modurile diatonice*; v. triton.

mări, măresc, vb. refl. – A se făli, a se mândri; a fi îngâmfat: „Pânzătură cu puiț’, / Măi feciori, nu vă măriț” (Bilțiu, 2006: 51). – Din adj. mare (< lat. mas, maris) (DEX, MDA).

MAIOR E LONGINQUE REVERENTIA (lat.) depărtarea mărește respectul – Tacit, „Annales”, I, 47. Scurgerea timpului face să crească prestigiul marilor personalități, țesând o aureolă în jurul lor și trecându-le în legendă.

MĂRÍRE s. f. Acțiunea de a (s e) m ă r i și rezultatul ei. I. (Cu sens dimensional) 1. Extindere, lărgire a unei suprafețe, a unui volum etc. Mărirea suprafețelor de însămînțare. ♦ S p e c. Operație care constă în realizarea unei copii fotografice pozitive (sau a unei fotografii) mai mari decît negativul, cu ajutorul aparatului de mărit. Cf. MDT, LTR 2. 2. (Învechit) Mărime (1). Au triimis poroncă la Duca vodă să-i triimiță chip și starea cetății. . . și mult s-au mirat de mărirea ei. NECULCE, L. 41. ♦ (Învechit, rar, cu determinarea „trupului”) Statură, talie. Era însă la mărirea trupului om de mijloc, uscățiv. MINEIUL (1 776), 18^r2/26. II. (Cu sens cantitativ) Creștere a numărului, sporire a cantității. Mărirea și înmulțirea averilor. LM. Mărirea producției globale și a producției marfă. . . este una din cele mai importante probleme ale dezvoltării agriculturii. SCÎNTEIA, 1 954, nr. 2 860. III. Creștere, dezvoltare ; amploare ; punct culminant, apogeu. Armata Moldovei, în zilele mărirei sale, se urca la patruzeci mii moldoveni și patrusprezece mii străini. BĂLCESCU, M. V. 644, cf. MUREȘANU, P. 35/7. Imperiile și națiile au avut mărirea și căderea lor. NEGRUZZI, S. I, 200, cf. STUDII, 1 948, nr. 3, 6. IV. (Cu sens calitativ) 1. (Rar) Lucru important, faptă demnă de reținut. Și dereptarea ta, D[umne]zeií, pără sus, ce faptu-mi-ai mărire (ai făcut lucruri minunate b 1 938). PSALT. 139. Cine și ce se poate asemăna cu poporul care a clădit asemenea măriri! D. ZAMFIRESCU, Î. 81. 2. (Învechit) Putere, tărie, mărime (IV 2); atotputernicie. Mare e Domnul și lăudat foarte și mărirea lui nu e cumplire. PSALT. 299. De dumnezăire să leapădă, de mărirea lui Dumnezău nu să cutremură (cca 1 618). GCR i, 49/27. Bietul domn! Mare a fost. . ., că de mărirea lui nu mai sufla nici un boier. DELAVRANCEA, A. 54. 3. Ridicare la o situație socială înaltă ; loc de frunte într-o anumită ierarhie (socială), situație înaltă ; demnitate, rang ; putere, autoritate. Să-și aducă amente că mărirea lui nu iaste stătătoare pînă la svîrșit. EUSTRAȚIE, PRAV. 10/21. Împărăteasa, nebăgînd nicidecum seamă de mărirea împărăției, să pogorî de mearse la acea roabă. MINEIUL (1 776), 169^r1/30. Nu se îngrija de altele decît de pasiunea sa, de viitoarea sa mărire și de modul de a cîștiga. ASACHI, S. L. II, 55. Ajuns la gradul de mărire pentru care a comis toate mișeliile. . ., ciocoiul își ridică masca ipocriziei de la ochi. FILIMON, O. I, 98. Ești om în stare-a merge de-a-drept cătră mărire? ALECSANDRIi, T. II, 108. Ce ți se pare mai nostim: catîrul cu potcoave de aur, ori nerodul urcat la măriri? CARAGIALE, O. VII, 175. Cămara cu două cafazuri era o foarte caracteristică inovație a lui vodă Constantin Moruzi, care suferea puțin de boala măririlor. C. GANE, TR. V. 232. A scădea din mărire. ZANNE, P. IV, 441. ♦ (Concretizat, mai ales la pl. ; astăzi aduseâ ironic) Persoană care ocupă o funcție înaltă în ierarhia socială ; fruntaș, cîrmuitor, conducător, mărime (IV 3). Armata lui Pasvanoglu se făcu alît de puternică, .de începură măririle din Constantinopol să se sfătuiască înde ei ce este de făcut. C. GANE, TR. V. 210. I-au trimis veste c-ar vrea să stea de vorbă – mărire cu mărire – că multe au de spus. VLAHUȚĂ, ap. TDRG. Acum ofițerii benchetuiesc la măririle tîrgului. SADOVEANU, N. F. 102. 4. (Învechit și regional; de obicei urmat sau, mai rar, precedat de un adj. pos. sau de un pron. pers.) Mărie¹ (III 2). Învățătura a însuși stăpînitoarei măriri Ecaterinii II (a. 1 773). GCR II, 86/4. I-au trimis cuvânt. . . că ei nu vor ținea cu turcii. Iară mărirea sa și boierii vadă ce vor face, numai să nu se căiască după aceea. ȘINCAI, HR. II, 301/4. Împărăteștile lor măriri au fost nevoite. . . a se depărta din vederile obștei. AR (1 829), 17²/31. Această ambasadă fu vesel primită de mărirea sa. BĂLCESCU, M. V. 405. Mărirea voastră va face ce am zis. NEGRUZZI, S. III, 320. Să trăiți a ta mărire Ani mulți plini de strălucire. ALECSANDRI, P. II, 110, cf. I, 204. Iancule, mărirea ta. T. PAPAHAGI, M. 92, cf. 95. 5. Grandoare, strălucire, splendoare, măreție (1), (învechit) mărime (IV 5), mărie¹ (III 3); glorie; faimă. Cf. CORESI, ap. GCR 1, 14/24. Unde e semețiia lu Platon?. . . unde e mărirea Diei? (a. 1 633). GCR I, 85/21. Și cine va putea acmu să spuie mărirea și cinstea acei slave? (a. 1 642). id. ib. 99/28, cf. 106/10, BIBLIA (1 688), [prefață] 8/29. Astădzi deșartă-i nedejdia și a pămîntului înșălăciune și măriria stinse-se. MOLITVENIC (sec. XVII), 310. Vre să stăpînească Moldova ca Poarta turcească, cu mărire mare. NECULCE, L. 198, cf. GCR II, 107/8. Acolo mărirea, bogățiia, vistieriia neîmpuținată și desfătare veacinică (a. 1 785). GCR II, 147/8. Cîtă mărire se zărește chiar în ticăloșia lui. MARCOVICI, C. 11/24. Cum, Zoițo, vei uita treapta în care ai trăit și viața cea plină de mărire? PR. DRAM. 350. El pare că se trezește transportat ca prin un farmec în un castel descris de Walter Scott, unde găsește, pe lîngă mărirea feudalității. . ., eleganța Franței. NEGRUZZI, S. I, 192, cf. 270, ALEXANDRESCU, M. 5, 89, id. O. I, 75, 83. Văzut-au câzînd tronuri și dispărînd popoare Ce se credeau eterne pe culmea de mărire. ALECSANDRI, POEZII, 135, cf. id. P. I, 191, II, 118. Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici. Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici. EMINESCU, O. I, 151, cf. 149, ISPIRESCU, M. V. 42, cf. GCR II, 232/24. ◊ (Concretizat) Peste pod cu mii de coifuri trece-a Romei grea mărire. EMINESCU, O. IV, 134. ♦ (Mai ales în limbajul bisericesc) Slavă, glorie, laudă, cinste, onoare. Dați mărire D[umne]zeului nostru. PSALT. 313, cf. 139, 300. Va da. . . unora, pentru răbdare a lucrure bune, mărire și cinste (cca 1 618). GCR I, 51/7, cf. 15/1, 50/23, 114/35, PARACLIS (1 639), 249. A svințiii sal[e] iaste toată cinstea și mărirea (a. 1 661). GCR I, 182/40, cf. 236/23. Și date fură fieștecăruia de dînșii veșminte albe și aceale veșminte albe închipuiau mărirea cea veacinecă. CHEIA ÎN. 2^r/10, cf. 73^v/31, 74^r/20. Vor bl[ago]s[lo]vi numele mărirei tale. BIBLIA (1 688), 349^/37, cf. 50¹/5, GCR I, 367/39, II, 16/30. Din psaltirie iarăși iau cîntările mărirei dumnezeești. VĂCĂRESCUL, IST. 248. Mărire ție, Dumnezeul nostru, mărire ție (a. 1801). GCR II, 184, cf. MARCOVICI, c. 5/8,8/1,11/14, CALENDARIU (1 814), 31/18. Fală-n lume și mărire pentru tine-n veci să fie, O, Moldovo! țeară mîndră! ALECSANDRI, P. I, 201, cf. id. T. II, 97, EFTIMIU, Î. 169. Boala mea nu e spre moarte, ci spre mărirea lui Dumnezeu. GALACTION, O. 247. ◊ Loc. vb. A da (sau a face) mărire (cuiva) = a preamări, a proslăvi. Dați mărire [Dumne]dzeului nostru. PSALT. 313, cf. GCR I, 15/1. Prorocul David. . . pentru tine au glăsuit, mărire ție făcîndu-ți MINEIUL (1 776), 195^v1/29. Toți într-un gînd și într-o glăsuire dete mărire Domnului, că s-a îndurat a le da un moștean al împărăției. ISPIRESCU, L. 366. 6. (Învechit și popular) Mîndrie, aroganță, trufie, fală, semeție, (învechit) mărie ¹ (III 4), mărime (IV 6). Mărirea deșartă iaste cumplită sufletului. VARLAAM, C. 237. Vezirul îi scria adesea mehtiupuri, dară nu așa cu mărire, precum scriu alți veziri, ce foarte cu blîndețe, ca cum ar scrie la un prieten. AXINTE URICARIUL, ap. TDRG. Un bursuc domnitor. . . E neapărat dator Să ia un ton de mărire, Să dea porunci pe oștire. ALEXANDRESCU, O. I, 307. – Pl.: măriri. – V. mări¹

MĂRI¹ vb. IV. (De obicei în opoziție cu a (se) micșora) I. R e f l. și t r a n z. (Cu sens dimensional, uneori cumulînd și ideea de cantitate) A deveni sau a face (mai) mare¹ (I). S-au apucat a tocmi cetatea ș-a o mări ș-a o lărgi. Neculce, L. 158. Este o apă mică curgătoare, pe care cu meșteșug prin închidere de porți, ca cu o stavilă, o măresc și o micșoresc. GOLESCU, Î. 96. Părule,. . . te-ai înălțat, te-ai mărit Mai presus de-ai tăi tovarăși. CONACHI, R. 204. Luna tremură pe codri, se aprinde, se mărește. EMINESCU, O. I, 152, cf. id. N. 25. El vedea că fiecare strop de apă, cînd pică înapoi la matcă. . ., de ce merge se mărește. ISPIRESCU, L. 34. Își mărea ochii, de parcă ar fi vrut să vadă mai bine. ARDELEANU, U. D. 75. Apele i se vor mări prin simpla lor depărtare de la locul de origine, înmulțindu-se parcă din ele însele. BOGZA, C. O. 89. Dar dealul se tot mărește. JARNIK-BÎRSEANU, D. 164. Groapă în pămînt care se tot măre. ALR II 4 381/362. ◊ Refl. F i g. Cînta-voi ție în limbi, că se mări pînră la ceriu domniia ta. PSALT. HUR. 48^r/9. Mări-se pără în ceriu meserearea ta. PSALT. 109. II. R e f l. (Despre ființe) A se face (mai) mare¹ (II); a crește. Fetele s-au mărit. LM. Iară dacă se mai mări copilul, pustnicul se apucă și-l învăță să citească. ISPIRESCU, L. 147, cf. 122, id. M,. V. 4. Bietele fete mai nu ieșeau din casă singure, după ce se mai măreau. MOROIANU, S. 37. De cînd, maică, m-am mărit, Nimica nu ți-a lipsit. TEODORESCU, P. P. 576, cf. 418. S-a mărit măgarul, s-a micșorat samarul, se spune despre un copil care a crescut și i-au rămas hainele mici. Cf. ZANNE, P. I, 536. III. R e f l. și t r a n z. (Cu sens durativ) A (se) prelungi, a crește sau a face să crească (în timp). Durata zilei este mărită prin fenomenul crepusculei. DRĂGHICEANU, C. 91. Du-mâ, Doamne, de pe-aici, Unde sînt zilele mici, Că pe-aicea s-au mărit. JARNIK-BÎRSEANU, D. 213. 1V. T r a n z. și r e f l. (Cu sens cantitativ) A (se) face (mai) mare¹ (IV), a crește, a spori; s p e c. a crește ca număr, ca plafon, a (se) înmulți. Omul ce se însoară numai pentru ca să-și mărească starea niciodată nu ia soție bună. FILIMON, O. I, 97. Între timp i se mări leafa cu cinci lei pe zi. SAHIA, N. 109. Aideți, mîndro, să fugim. . ., Că satul ni s-a mărit Și nu mai e de trăit. ALECSANDRI, P. P. 269. ♦ T r a n z. (în opoziție cu a scădea) A ridica. A mărit prețul. DDRF. V. T r a n z. și r e f l. (Cu sens intensiv) A (se) intensifica, a spori, a (se) dezvolta. Den întrebarea lui încredințară-se că, să iaste o credință, ea se și măreaște și micșureazâ, den vedeare și den nevedeare. CORESI, EV. 252. Pre orice meșteșug și pre orice știință vreamea le creaște și le măreaște, cînd necurmat să pun în lucrare (a. 1826). GCR II, 253/5, cf. ASACHI, S. L. I, 131. P-atuncea înflorea Vitejiile, știința și virtutea să mărea. PANN, E. I, 1/12, cf. HOGAȘ, DR. II, 16, CONTEMP. 1948, nr. 108, 5/1. Aceasta va da posibilitatea să se mărească productivitatea muncii. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2 393. [Vîntul] s-a mărit. ALR SN III h 793/414. VI. (Cu sens calitativ) 1. T r a n z. A da cinstea, considerația cuvenită ; a stima, a prețui, a preamări, a glorifica, a proslăvi (pe cineva sau ceva). Atunce în limbi mărit-au Domnul. PSALT. HUR. 111^v/17. Laudu numele Dzeului mieu cu cîntare, mârescu elu în laudă. PSALT. 134, cf. 64, 136, 213, CORESI, EV. 24, 63, 87, 150, 180, CUV. D. BĂTR. II, 356/18. Tot ce suflă și toată lumea cu frică te măreaște (cca 1 633). GCR I, 80/18, cf. 83/30, 86/31. Te vor cinsti arhanghelii, te vor mări oamenii. VARLAAM, C. 384. Atuncea, zise Maria, măreaște sufletul mieu pre Domnul. N. TEST. (1 648), 66^v/19, cf. GCR I, 164/25, 165/4. Tu l-ai măritu-l pre-mpăratul. DOSOFTEI, PS. 56/11. Zise Saul: greșit-am, ce măreaște-mă dară înaintea bâtrînilor lui Israil. BIBLIA (1 688), 206²/27. Să mărești pre Dumnezău pururea. FL. D. (1693), 48^v/ll, cf. GCR II, 15/19, 17/9, 56/1. Eretici spurcați. . . îl măriia pre Cain de patriiarh lor. N. COSTIN, L. 54. Pre prea curata de D[u]mnezeu născătoarea,. . . o mărim. MINEIUL (1776), 188^r1/5. Rumânce, fiți mărite voi în bărbații voștri. I. VĂCĂRESCUL, P. 141/4. Azi te poartă pă sus, te mărește, mîine. . . te-ncarcă dă Doamne ajută. JIPESCU, O. 97. Te-nalță, te mărește, Pănă ce te chicuiește. CONTEMPORANUL, I, 235. Mărită fie dimineața Ce-a săvîrșit a noastră nuntă. GOGA, P. 15. Pre alt Dumnezeu nu știm, Pre tine toți te mărim. POP., ap. GCR II, 324, cf. 342. Așteptăm pe Dumnezeu Să-l mărim, să-l ospătăm. BUD, P. P. 72, cf. ZANNE, P. I, 671. ◊ A b s o l. Să slăvim și să mărim și să ne închinăm voiei lui ceaia sfînta. CORESI, EV. 19. ◊ R e f l. p a s. Mâriia-se numele D[om]nului Ii]sus]. COD. VOR. 6/21. El nu lipsea a ridica și un monument în care să se mărească Dumnezeul războaielor. NEGRUZZI, S. I, 196. 2. R e f l. (Învechit și popular) A se îngîmfa, a se făli, a se mîndri. Lepădatu-i-ai, căndu măriră-se. PSALT. 145. Să nu vă măriți și întru voi să nu fie sfadă. CORESI, L. 385/1. Să nu ne mărim în deșert cu strînsura de avuție. id. EV. 52, cf. 14, 63, 94, 146. Acest craiu. . . s-au fost mărit și s-au fost sumețit. AXINTE URICARIUL, LET. II, 183/14. Să nu se adaugă dup-aceea omului a se mări pre pămînt (a. 1 710). GCR I, 365/17. Vlădicul acesta atîta s-au mărit după acestea de, de la boierii cu moșii încă poftea să-i zică măria ta. ȘINCAI, HR. III, 199/35, cf. I, 37/13, II, 61/9. Asinul mârindu-se întru sine, au întrebat pre leu. ȚICHINDEAL, F. 16/12, cf. BUD, P. P. 27, 56, BÎRLEA, C. P. 73, ALR II 3 702/353, 3 723/250, 353, 362, 928. – Prez. ind.: măresc. – V. mare¹.

MĂRI² interj. v. măre¹.