12 definiții pentru magnetou

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAGNETOU, magnetouri, s. n. Mic generator electric de curent alternativ, folosit pentru aprinderea carburantului la anumite motoare cu aprindere electrică. – Din fr. magnéto.

magnetou sn [At: REBREANU, R. II, 101 / Pl: ~ri / E: fr magnéto] 1 Mașină care transformă energia mecanică în energie electrică. 2 Mic generator electric cu inductoarele formate din magneți, folosit pentru aprinderea amestecului combustibil la motoarele cu electroaprindere.

MAGNETOU, magnetouri, s. n. Mic generator electric de curent alternativ, folosit pentru producerea scânteilor electrice necesare aprinderii amestecului combustibil la motoarele cu aprindere electrică. – Din fr. magnéto.

MAGNETOU, magnetouri, s. n. Mic generator de curent alternativ, care servește la producerea curentului necesar aprinderii carburantului la motoarele cu aprindere electrică; dispozitiv care transformă energia mecanică în energie electrică. Motorul nu pornea; nu se făcea aprinderea. «A pătruns apa la magnetou» gîndi Guju. MIHALE, O. 252. Răspunse simplu că, deocamdată, nu poate scoate mașina, fiindcă are un defect de magnetou; chiar acuma lucrează și se silește să-l repare. REBREANU, R. II 101.

MAGNETOU s.n. Mic generator electric cu inductoarele formate din magneți permanenți, folosit mai ales pentru aprinderea amestecului combustibil la motoarele cu electroaprindere. [< fr. magnéto].

MAGNETOU s. n. generator electric dintr-un inductor cu magnet permanent, pentru aprinderea amestecului combustibil la motoarele cu electroaprindere. (< fr. magnéto)

MAGNETOU ~ri n. Generator electric, care generează între electrozii bujiilor descărcări electrice pentru aprinderea carburantului din cilindrii motoarelor cu ardere internă. /<fr. magnéto

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

magnetou (generator electric) s. n., art. magnetoul; pl. magnetouri

magnetou (generator electric) s. n., art. magnetoul; pl. magnetouri

magnetou s. n., art. magnetoul; pl. magnetouri

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAGNETOU s. n. Mașină care transformă energia mecanică în energie electrică. Răspunse simplu că, deocamdată, nu poate scoate mașina, fiindcă are un defect de magnetou. REBREANU, R. II, 101. Motorul nu pornea; nu se făcea aprinderea. „A pătruns apa la magnetou!” gîndi Guju. MIHALE, O. 252. - Pl.: magnetouri. – Din fr. magnéto.

Intrare: magnetou
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magnetou
  • magnetoul
  • magnetou‑
plural
  • magnetouri
  • magnetourile
genitiv-dativ singular
  • magnetou
  • magnetoului
plural
  • magnetouri
  • magnetourilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

magnetou, magnetourisubstantiv neutru

  • 1. Mic generator electric de curent alternativ, folosit pentru aprinderea carburantului la anumite motoare cu aprindere electrică. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Motorul nu pornea; nu se făcea aprinderea. «A pătruns apa la magnetou» gîndi Guju. MIHALE, O. 252. DLRLC
    • format_quote Răspunse simplu că, deocamdată, nu poate scoate mașina, fiindcă are un defect de magnetou; chiar acuma lucrează și se silește să-l repare. REBREANU, R. II 101. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.