MAGNETOU, magnetouri, s. n. Mic generator de curent alternativ, care servește la producerea curentului necesar aprinderii carburantului la motoarele cu aprindere electrică; dispozitiv care transformă energia mecanică în energie electrică. Motorul nu pornea; nu se făcea aprinderea. «A pătruns apa la magnetou» gîndi Guju. MIHALE, O. 252. Răspunse simplu că, deocamdată, nu poate scoate mașina, fiindcă are un defect de magnetou; chiar acuma lucrează și se silește să-l repare. REBREANU, R. II 101.