MAGNETOU s. n. Mașină care transformă energia mecanică în energie electrică. Răspunse simplu că, deocamdată, nu poate scoate mașina, fiindcă are un defect de magnetou. REBREANU, R. II, 101. Motorul nu pornea; nu se făcea aprinderea. „A pătruns apa la magnetou!” gîndi Guju. MIHALE, O. 252. - Pl.: magnetouri. – Din fr. magnéto.