MĂGĂRESC, -EASCĂ, măgărești, adj. (Rar) 1. Care aparține măgarului, privitor la măgar, de măgar. ♦ Fig. (Despre vorbe, fapte, comportare etc.) Prostesc, grosolan, obraznic; ingrat. 2. (Pop.; în sintagma) Tuse măgărească = tuse convulsivă. – Măgar + suf. -esc.

măgăresc, ~ească a [At: DONICI, F. 17/7 / Pl: ~ești / E: măgar + -esc] 1 De măgar (1). 2 (Îs) Tuse ~ească Tuse convulsivă. 3-4 (Fig; d. vorbe, fapte etc.) (Obraznic sau) ingrat.

MĂGĂRESC, -EASCĂ, măgărești, adj. 1. Care aparține măgarului, privitor la măgar, de măgar. ♦ Fig. (Despre vorbe, fapte, comportamente etc.) Prostesc, grosolan, obraznic; ingrat. 2. (Pop.; în sintagma) Tuse măgărească = tuse convulsivă. – Măgar + suf. -esc.

MĂGĂRESC, -EASCĂ, măgărești, adj. 1. De măgar, al măgarului. Acest sfat măgăresc, Măgarii cu un glas îl îmbunătățesc, DONICI, la TDRG. ♦ Fig. (Despre vorbe, fapte etc.) Prostesc, obraznic, grosolan. Purtare măgărească. 2. (Popular; în expr.) Tuse măgărească = tuse convulsivă, v. convulsiv. După cuptiori se auzi întîi un gemăt și apoi un plîns de copil, întrerupt... de tusă măgărească. CONTEMPORANUL, III 923.

MĂGĂRESC ~ească (~ești) 1) Care este caracteristic pentru măgari. * Tuse ~ească tuse convulsivă. 2) fig. (despre vorbe, fapte) Care denotă prostie, încăpățânare sau obrăznicie. /măgar + suf. ~esc

măgăresc a. 1. de măgar: sfat măgăresc; 2. se zice de o tuse silnică și îndelungată.

1) măgărésc, -eáscă adj. De măgar. Tuse măgărească, tuse convulsivă (care seamănă cu zberetu măgaruluĭ).

măgăresc adj. m., f. măgărească; pl. m. și f. măgărești (și: tuse măgărească)

măgăresc (rar) adj. m., f. măgărească; pl. m. și f. măgărești

măgăresc adj. m., f. măgărească; pl. m. și f. măgărești

BURUIANĂ-MĂGĂREASCĂ s. v. laptele-cucului.

TUSE MĂGĂREASCĂ s. v. tuse convulsivă.

buruiană-măgărească s. v. LAPTELE-CUCULUI.

tuse măgărească s. v. TUSE CONVULSIVĂ.

ONOPORDUM L., SCAI MĂGĂRESC, fam. Compositae. Gen originar din Europa, Asia, Africa, cca 35 specii, erbacee, bianuale. Flori bisexuate, purpur, violete sau albe, sesile, pe un receptacul comun, alveolat (alveole cu margini membranoase) și reunite în capitule înconjurate de un involucru, ale cărui foliole sînt imbricate, spinoase la vîrf. Frunze alterne sau radiculare, penate sau crestat-dentate, spinoase. Perii papului, simpli sau penați, sînt grupați, la bază, în inel. Fruct, achenă.

măgăresc, -ească, măgărești adj. 1. prostesc 2. grosolan; obraznic 3. ingrat

MĂGĂRÉSC, -EÁSCĂ adj. De măgar, al măgarului. Cf. LB. Acest svat măgăresc, Măgarii cu un glas îl îmbunătățesc. DONICI, F. I, 17/7, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Tuse măgărească = tuse convulsivă, v. c o n v u l s i v. După cuptiori se auzi întăi un gemăt și apoi un plîns de copil întrerupt hojma de tusă măgărească. CONTEMPORANUL, III, 923. Peste copii mai dă o tusă, numită tusa măgărească. GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 178. Se-m- bolnăvise de tusă măgărească. V. ROM. februarie 1954, 131. ♦ Fig. (Despre vorbe, fapte etc.) Obraznic, grosolan; ingrat. Conduită măgărească. COSTINESCU. - Pl.: măgărești. – Măgar + suf. -esc.