MĂGĂRÉSC, -EÁSCĂ adj. De măgar, al măgarului. Cf. LB. Acest svat măgăresc, Măgarii cu un glas îl îmbunătățesc. DONICI, F. I, 17/7, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Tuse măgărească = tuse convulsivă, v. c o n v u l s i v. După cuptiori se auzi întăi un gemăt și apoi un plîns de copil întrerupt hojma de tusă măgărească. CONTEMPORANUL, III, 923. Peste copii mai dă o tusă, numită tusa măgărească. GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 178. Se-m- bolnăvise de tusă măgărească. V. ROM. februarie 1954, 131. ♦ Fig. (Despre vorbe, fapte etc.) Obraznic, grosolan; ingrat. Conduită măgărească. COSTINESCU. - Pl.: măgărești. – Măgar + suf. -esc.