opțiuni
  • info

2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNMUGURIT, -Ă, înmuguriți, -te, adj. Care a făcut muguri; mugurit, încăpușat. – V. înmuguri.

ÎNMUGURIT, -Ă, înmuguriți, -te, adj. Care a făcut muguri; mugurit, încăpușat. – V. înmuguri.

înmugurit2, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. I, 114 / V: ~rat / Pl: ~iți, ~e / E: înmuguri] 1 (D. plante, arbori etc.) Cu mugurii dezvoltați. 2 (Fig; d. concepții, idei etc.) Care a prins contur în mintea cuiva. 3 (Fig) Început2. 4 (Țes; îs) Fir - Fir rezultat din anumite procedee de filatură.

înmugurit1 sn [At: DA ms / V: rat / Pl: ~uri / E: înmuguri] 1-2 Înmugurire (1-2). 3 (Fig) Început1.

ÎNMUGURIT, -Ă, înmuguriți, -te, adj. (Despre plante) Care a dat muguri. Din livezile înmugurite, din grădinile cu flori, veneau adieri pline de miresme. SADOVEANU, O. IV 58. Gemea mușcat de vînturi un stuf de liliac. Plăpîndele lui ramuri abia înmugurite... Nainte de-a-și da rodul mureau învinețite. MACEDONSKI, O. I 114.

ÎNMUGURI, pers. 3 înmugurește, vb. IV. Intranz. A face muguri; a muguri, a încăpuși. ♦ Fig. (Despre idei, soluții etc.) A lua naștere, a prinde contur în mintea cuiva. – În + mugur.

ÎNMUGURI, pers. 3 înmugurește, vb. IV. Intranz. A face muguri; a muguri, a încăpuși. ♦ Fig. (Despre idei, soluții etc.) A lua naștere, a prinde contur în mintea cuiva. – În + mugur.

înmugura v vz înmuguri

înmugurat2, ~ă a vz înmugurit2

înmugurat1 sn vz înmugurit1

înmuguri vi [At: ISPIRESCU, L. 72 / V: (cscj) ~ra / Pl: ~resc / E: în- + mugur] 1 (D. plante, copaci etc.) A face muguri. 2 (Fig; d. idei, soluții etc.) A prinde contur în mintea cuiva.

mugura v vz muguri

muguri vi [At: N. TEST. (1648), 32r/18 / V: (cscj) ~ra (Pzi: 3 ~rează și mugură) / Pzi: 3 ~rește / E: mugur] (Îrg; d. plante) A înmuguri.

ÎNMUGURI, înmuguresc, vb. IV. Intranz. (Despre plante) A da muguri. Într-o zi văzu că pomul înmugurește, înflorește, se scutură florile și roadele se arată. ISPIRESCU, L. 72. Uite, codru-nmugurește, ’Nmugurește, înverzește, Doru-n mine se trezește. ANT. LIT. POP. I 74. – Variante: mugura (DELAVRANCEA, S. 50) vb. I, muguri (PANN, la TDRG, GOROVEI, C. 301) vb. IV.

MUGURA vb. I v. înmuguri.

MUGURI vb. IV v. înmuguri.

A ÎNMUGURI pers. 3 ~ește intranz. 1) (despre plante) A se acoperi cu muguri; a da muguri. 2) fig. (despre atitudini, sentimente, idei) A începe să capete contururi precise; a prinde consistență; a se înfiripa; a încolți; a se deștepta. /în + mugur

înmugurì v. a da muguri.

înmugurésc v. intr. Emit mugurĭ, mă acoper cu mugurĭ: arboriĭ aŭ înmugurit. – Și îmu-. V. împupesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înmuguri (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. înmugurește, 3 pl. înmuguresc, imperf. 3 sg. înmugurea; conj. prez. 3 să înmugurească

înmuguri (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. înmugurește, imperf. 3 sg. înmugurea; conj. prez. 3 să înmugurească

înmuguri vb., ind. prez. 3 sg. înmugurește, imperf. 3 sg. înmugurea; conj. prez. 3 sg. și pl. înmugurească

înmuguresc, -ream 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNMUGURIT adj. (BOT.) (reg.) împupit, încăpușat. (Plantă ~.)

ÎNMUGURIT adj. (BOT.) (reg.) împupit, încăpușat. (Plantă ~.)

ÎNMUGURI vb. (BOT.) a muguri, (înv. și pop.) a odrăsli, (reg.) a împupi, a încăpuși.

ÎNMUGURI vb. (BOT.) a muguri, (înv. și pop.) a odrăsli, (reg.) a împupi, a încăpuși.

Intrare: înmugurit
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmugurit
  • ‑nmugurit
  • înmuguritul
  • înmuguritu‑
  • ‑nmuguritul
  • ‑nmuguritu‑
  • înmugurită
  • ‑nmugurită
  • înmugurita
  • ‑nmugurita
plural
  • înmuguriți
  • ‑nmuguriți
  • înmuguriții
  • ‑nmuguriții
  • înmugurite
  • ‑nmugurite
  • înmuguritele
  • ‑nmuguritele
genitiv-dativ singular
  • înmugurit
  • ‑nmugurit
  • înmuguritului
  • ‑nmuguritului
  • înmugurite
  • ‑nmugurite
  • înmuguritei
  • ‑nmuguritei
plural
  • înmuguriți
  • ‑nmuguriți
  • înmuguriților
  • ‑nmuguriților
  • înmugurite
  • ‑nmugurite
  • înmuguritelor
  • ‑nmuguritelor
vocativ singular — —
plural — —
înmugurat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: înmuguri
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înmuguri
  • ‑nmuguri
  • înmugurire
  • ‑nmugurire
  • înmugurit
  • ‑nmugurit
  • înmuguritu‑
  • ‑nmuguritu‑
  • înmugurind
  • ‑nmugurind
  • înmugurindu‑
  • ‑nmugurindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • înmugurește
  • ‑nmugurește
 (să)
  • înmugurească
  • ‑nmugurească
  • înmugurea
  • ‑nmugurea
  • înmuguri
  • ‑nmuguri
  • înmugurise
  • ‑nmugurise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • înmuguresc
  • ‑nmuguresc
 (să)
  • înmugurească
  • ‑nmugurească
  • înmugureau
  • ‑nmugureau
  • înmuguriră
  • ‑nmuguriră
  • înmuguriseră
  • ‑nmuguriseră
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • muguri
  • mugurire
  • mugurit
  • muguritu‑
  • mugurind
  • mugurindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • mugurește
 (să)
  • mugurească
  • mugurea
  • muguri
  • mugurise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • muguresc
 (să)
  • mugurească
  • mugureau
  • muguriră
  • muguriseră
înmugura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mugura
  • mugurare
  • mugurat
  • muguratu‑
  • mugurând
  • mugurându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • mugurează
 (să)
  • mugureze
  • mugura
  • mugură
  • mugurase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • mugurează
 (să)
  • mugureze
  • mugurau
  • mugurară
  • muguraseră
verb (V2)
Surse flexiune: DMLR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mugura
  • mugurare
  • mugurat
  • muguratu‑
  • mugurând
  • mugurându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • mugură
 (să)
  • mugure
  • mugura
  • mugură
  • mugurase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • mugură
 (să)
  • mugure
  • mugurau
  • mugurară
  • muguraseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înmugurit, înmugurităsubstantiv neutru, adjectiv

  • 1. Care a făcut muguri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mugurit împupit încăpușat
    • format_quote Din livezile înmugurite, din grădinile cu flori, veneau adieri pline de miresme. SADOVEANU, O. IV 58. DLRLC
    • format_quote Gemea mușcat de vînturi un stuf de liliac. Plăpîndele lui ramuri abia înmugurite... Nainte de-a-și da rodul mureau învinețite. MACEDONSKI, O. I 114. DLRLC
etimologie:
  • vezi înmuguri DEX '09 DEX '98

înmuguriverb

  • 1. A face muguri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: muguri încăpușa
    • format_quote Într-o zi văzu că pomul înmugurește, înflorește, se scutură florile și roadele se arată. ISPIRESCU, L. 72. DLRLC
    • format_quote Uite, codru-nmugurește, ’Nmugurește, înverzește, Doru-n mine se trezește. ANT. LIT. POP. I 74. DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre idei, soluții etc.) A lua naștere, a prinde contur în mintea cuiva. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • În + mugur DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.