2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNLĂTURARE s. f. Acțiunea de a înlătura; îndepărtare, eliminare, excludere. – V. înlătura.

ÎNLĂTURARE s. f. Acțiunea de a înlătura; îndepărtare, eliminare, excludere. – V. înlătura.

înlăturare sf [At: DDRF / Pl: ~rări / E: înlătura] 1 Îndepărtare (2). 2 Eliminare. 3 Excludere.

ÎNLĂTURARE s. f. Acțiunea de a înlătura; îndepărtare. Prin înlăturarea monarhiei a fost dărîmată în țara noastră una din cele mai puternice citadele reacționare. IST. R.P.R. 747.

ÎNLĂTURA, înlătur, vb. I. Tranz. A da la o parte, a îndepărta; a delătura; p. ext. a face să dispară. – În + laturi (pl. lui latură).

ÎNLĂTURA, înlătur, vb. I. Tranz. A da la o parte, a îndepărta; a delătura; p. ext. a face să dispară. – În + laturi (pl. lui latură).

înlătura vt [At: NEGRUZZI, S. I, 290 / Pzi: înlătur / E: în + laturi] 1 A da la o parte. 2 A face să dispară.

ÎNLĂTURA, înlătur, vb. I. Tranz. A da la o parte, a îndepărta, a alunga; p. ext. a face să dispară. Partidul nu cunoaște greutăți pe care să nu le poată înlătura cu sprijinul maselor largi ale poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2850. Bucuria aceasta îmi procură și necazul pe care aș vrea să-l înlătur. SADOVEANU, A. L. 24. Înlătură oarecum groaza ce sta gata să-l coprinză. ISPIRESCU, L. 100.

A ÎNLĂTURA înlătur tranz. A da în lături; a lăsa la o parte; a excepta. /în + lături

înlăturà v. 1. a pune deoparte; 2. a se da la o parte. [V. lature].

înlătur și -éz, a v. tr. (d. lature). Daŭ la o parte, depărtez, suprim: a înlătura bolovaniĭ din drum, o dificultate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înlăturare s. f., g.-d. art. înlăturării

înlăturare s. f., g.-d. art. înlăturării

înlăturare s. f., g.-d. art. înlăturării; pl. înlăturări

înlătura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înlătur, 3 înlătură; conj. prez. 1 sg. să înlătur, 3 să înlăture

înlătura (a ~) vb., ind. prez. 3 înlătură

înlătura vb., ind. prez. 1 sg. înlătur, 3 sg. și pl. înlătură, perf. s. 1 sg. înlăturai

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNLĂTURARE s. 1. v. anulare. 2. v. curățare. 3. v. eliminare. 4. v. ridicare. 5. v. excludere. 6. eliminare, îndepărtare, suprimare. (~ cauzelor răului.) 7. îndepărtare, (fig.) scuturare. (~ lanțurilor robiei.) 8. (fig.) răsturnare. (~ cuiva de pe tron.) 9. v. evitare. 10. v. aplanare.

ÎNLĂTURARE s. 1. anulare, eliminare, îndepărtare, scoatere, suprimare, ștergere, tăiere. (~ unui rînd dintr-un text.) 2. curățare, eliminare, îndepărtare, scoatere. (Preparat pentru ~ petelor.) 3. eliminare, scoatere, suprimare. (~ dulciurilor din alimentație.) 4. îndepărtare, ridicare, ridicat. (~ unui colț din văl.) 5. eliminare, excludere, îndepărtare, scoatere. (~ cuiva dintr-o organizație.) 6. eliminare, îndepărtare, suprimare. (~ cauzelor răului.) 7. îndepărtare, (fig.) scuturare. (~ lanțurilor robiei.) 8. (fig.) răsturnare. (~ cuiva de pe tron.) 9. evitare, împiedicare, îndepărtare, ocolire, preîntîmpinare, prevenire, (rar) prevenție. (~ unor consecințe neplăcute.) 10. aplanare, (rar) pacificare. (~ unui conflict.)

ÎNLĂTURA vb. 1. v. anula. 2. v. scoate. 3. v. curăța. 4. v. suprima. 5. v. ridica. 6. v. exclude. 7. a elimina, a îndepărta, a suprima. (~ cauza răului.) 8. a îndepărta, (fig.) a scutura. (A ~ lanțurile robiei.) 9. (fig.) a răsturna. (L-a ~ de la domnie.) 10. v. evita. 11. v. aplana.

ÎNLĂTURA vb. 1. a anula, a elimina, a scoate, a suprima, a șterge, a tăia, (reg.) a ștricui. (A ~ un rînd, un fragment dintr-un text.) 2. a depărta, a elimina, a îndepărta, a scoate. (~ petele de grăsime de pe haine.) 3. a curăța, a elimina, a îndepărta. (~ murdăria de pe jos.) 4. a elimina, a scoate, a suprima, (Transilv. și Bucov.) a delătura. (A ~ dulciurile din alimentație.) 5. a îndepărta, a lua, a ridica. (A ~ colțul vălului.) 6. a elimina, a exclude, a îndepărta, a scoate. (A ~ pe cineva dintr-o organizație.) 7. a elimina, a îndepărta, a suprima. (~ cauza răului.) 8. a îndepărta, (fig.) a scutura. (A ~ lanțurile robiei.) 9. (fig.) a răsturna. (L-a ~ de la domnie.) 10. a evita, a se feri, a împiedica, a îndepărta, a ocoli, a preîntîmpina, a preveni, (rar) a se apăra. (Încearcă să ~ primejdia.) 11. a aplana, (rar) a pacifica. (A ~ un conflict.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Naturam expelles furca, tamen usque recurret (lat. „Înlătură naturalul cu furca și mereu va reveni alergînd”) versul 24 din Epistola a zecea a lui Horațiu (cartea I) – Sensul este că, oricît ne-am strădui (prin contrafaceri, prin schimonoseli etc.), nu putem înlătura ceea ce e natural. El se va impune ca o forță împotriva căreia vom lupta inutil. Citatul, în original, a fost folosit pînă spre mijlocul secolului al XVIII-lea, cînd scriitorii au început să se servească numai, sau aproape numai, de versiunea franceză, căci autorul dramatic francez Destouches, în comedia Le glorieux (Trufașul), apărută în 1732, reluînd ideea lui Horațiu, a formulat-o mai scurt și mai ușor de memorat. În scena a V-a din actul 3, eroina îi spune personajului principal, „trufașul”, un conte țîfnos și vanitos, reproșîndu-i aerele și îngîmfarea: „Nu pot a-ți spune: schimbă-ți caracterul; Nu ne putem schimba, se știe; Alungă naturalul și-n galop o să revie.” În original: Chassez le naturel, il revient au galop. La Fontaine a tratat aceeași idee horațiană în fabula sa: Pisica metamorfozată în femeie. LIT.

Intrare: înlăturare
înlăturare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înlăturare
  • ‑nlăturare
  • înlăturarea
  • ‑nlăturarea
plural
  • înlăturări
  • ‑nlăturări
  • înlăturările
  • ‑nlăturările
genitiv-dativ singular
  • înlăturări
  • ‑nlăturări
  • înlăturării
  • ‑nlăturării
plural
  • înlăturări
  • ‑nlăturări
  • înlăturărilor
  • ‑nlăturărilor
vocativ singular
plural
Intrare: înlătura
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înlătura
  • ‑nlătura
  • înlăturare
  • ‑nlăturare
  • înlăturat
  • ‑nlăturat
  • înlăturatu‑
  • ‑nlăturatu‑
  • înlăturând
  • ‑nlăturând
  • înlăturându‑
  • ‑nlăturându‑
singular plural
  • înlătură
  • ‑nlătură
  • înlăturați
  • ‑nlăturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înlătur
  • ‑nlătur
(să)
  • înlătur
  • ‑nlătur
  • înlăturam
  • ‑nlăturam
  • înlăturai
  • ‑nlăturai
  • înlăturasem
  • ‑nlăturasem
a II-a (tu)
  • înlături
  • ‑nlături
(să)
  • înlături
  • ‑nlături
  • înlăturai
  • ‑nlăturai
  • înlăturași
  • ‑nlăturași
  • înlăturaseși
  • ‑nlăturaseși
a III-a (el, ea)
  • înlătură
  • ‑nlătură
(să)
  • înlăture
  • ‑nlăture
  • înlătura
  • ‑nlătura
  • înlătură
  • ‑nlătură
  • înlăturase
  • ‑nlăturase
plural I (noi)
  • înlăturăm
  • ‑nlăturăm
(să)
  • înlăturăm
  • ‑nlăturăm
  • înlăturam
  • ‑nlăturam
  • înlăturarăm
  • ‑nlăturarăm
  • înlăturaserăm
  • ‑nlăturaserăm
  • înlăturasem
  • ‑nlăturasem
a II-a (voi)
  • înlăturați
  • ‑nlăturați
(să)
  • înlăturați
  • ‑nlăturați
  • înlăturați
  • ‑nlăturați
  • înlăturarăți
  • ‑nlăturarăți
  • înlăturaserăți
  • ‑nlăturaserăți
  • înlăturaseți
  • ‑nlăturaseți
a III-a (ei, ele)
  • înlătură
  • ‑nlătură
(să)
  • înlăture
  • ‑nlăture
  • înlăturau
  • ‑nlăturau
  • înlătura
  • ‑nlătura
  • înlăturaseră
  • ‑nlăturaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înlăturare, înlăturărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a înlătura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Prin înlăturarea monarhiei a fost dărîmată în țara noastră una din cele mai puternice citadele reacționare. IST. R.P.R. 747. DLRLC
etimologie:
  • vezi înlătura DEX '09 DEX '98

înlătura, înlăturverb

  • 1. A da la o parte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Partidul nu cunoaște greutăți pe care să nu le poată înlătura cu sprijinul maselor largi ale poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2850. DLRLC
    • format_quote Bucuria aceasta îmi procură și necazul pe care aș vrea să-l înlătur. SADOVEANU, A. L. 24. DLRLC
    • format_quote Înlătură oarecum groaza ce sta gata să-l coprinză. ISPIRESCU, L. 100. DLRLC
etimologie:
  • În + laturi (pluralul lui latură). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.