informa [At: NEGRUZZI, S. I, 325 / Pzi: ~mez / E: fr informer] 1 vt A furniza noi date. 2 vt A aduce la cunoștință elemente ascunse. 3 vr A strânge informații despre ceva Si: a cerceta. 4 vr A se interesa de cineva.

INFORMA, informez, vb. I. Tranz. (Adesea urmat de determinări introduse prin «despre», «de», «în privința», «cu privire la») A da cuiva informații despre ceva, a procura lămuriri, a face cunoscut, a pune în curent; a înștiința, a încunoștința. M-a informat despre evenimentele survenite. ♦ Refl. A căuta să se pună în curent cu ceva, a culege informații; a se interesa. Cea mai mare crimă a unui conducător este să nu fie informat despre lucruri și despre oameni. Să nu știe să se informeze. CAMIL PETRESCU, B. 173. Informîndu-ne de locuința acestui vestit distilator, ni se răspunse că... NEGRUZZI, S. I 325.

INFORMA vb. I. 1. tr. A da cuiva informații; a înștiința. 2. refl. A strînge informații; a înștiința. 2. refl. A strînge informații, știri; a se interesa. [< fr. informer, it., lat. informare].

INFORMA vb. I. tr. a da cuiva informații; a înștiința. II. refl. a strânge informații, știri; a se interesa. (< fr. /s’/informer, lat. informare)

A SE INFORMA mă ~ez intranz. A strânge informații; a se pune la curent pe bază de informații; a se documenta. /<fr. informer, lat. informare

A INFORMA ~ez tranz. A face să dispună de informație. 2) A pune în cunoștință de cauză printr-o informație; a pune la curent; a anunța; a înștiința. /<fr. informer, lat. informare

informà v. 1. a da informațiuni; 2. a instrui o cauză criminală: justiția informează; 3. a căuta să afle.

înform a [At: ODOBESCU, S. II, 3/6 / Pl: ~i, ~e / E: fr informe, lat informis] 1 Lipsit de o formă precisă Cf amorf 2 (Fig) Grosolan. 3 (Fig) Cu altă formă decât cea așteptată. 4 Diform. 5 Disproporționat. 7 (Fig) Imperfect. 8 (Fig) Disgrațios.

înforma [At: ZILOT, C, 353 / V: ~fur~ / Pzi: ~mez / E: în + formă] 1-2 vtr (Înv) A (se) constitui. 3 vr A se transforma. 4 vr (Reg) A lua o formă frumoasă. 5 vr (Pex) A se găti.

înfurma v vz înforma

INFORM, -Ă, informi, -e, adj. Care nu are o formă determinată sau un contur precis; (despre obiecte fabricate, prelucrate) fără formă potrivită, adecvată; grosolan. Bărci informe și primitive, sculptate într-un trunchi de copac... alunecau mai departe. ANGHEL, PR. 43. Un prag inform la o sărmană colibă. CARAGIALE, N. S. 33. Se întîlnesc și mici idolași informi, lucrați în lut, or în bronz. ODOBESCU, S. II 145. ♦ Fig. Nedesăvîrșit, imperfect. N-am fi putut ajunge decît la o încercare informă, cu mult mai prejos de legitimele d-voastre așteptări. ODOBESCU, S. II 399.

ÎNFORMA, înformez, vb. I. Tranz. (Învechit) A forma, a alcătui. Neasemănările înformează... geniul limbilor și desparte o limbă de alta. RUSSO, S. 87. [Hotarul județului] apucă pe la Mihăileni... înformînd un cot cu Molnița. I. IONESCU, D. 10.

INFORM, -Ă adj. Lipsit de o formă precisă; grosolan, brut. ♦ (Fig.) Nedesăvîrșit; imperfect. [< fr., it. informe, cf. lat. informis].

INFORM, -Ă adj. 1. fără formă precisă; cu o formă nepotrivită. ◊ grosolan, brut. 2. (fig.) nedesăvârșit. (< fr. informe, lat. informis)

INFORM ~ă (~i, ~e) 1) Care nu are o formă bine determinată; fără contur precis. 2) fig. Care nu este desăvârșit; cu defecte sau cu neajunsuri; nedesăvârșit; imperfect. /<fr. informe, lat. informis

inform a. 1. cu o formă grosolană sau imperfectă: animal inform; 2. fig. lipsit de preciziune: operă informă.

*infórm, -ă adj. (lat. informis, fr. informe). Amorf, fără formă precisă: bloc inform. Urît, dizgrațios. V. diform.

*informéz v. tr. (fr. informer; lat. informare, a da formă, a instrui). Inștiințez, daŭ informațiunĭ. V. intr. Jur. Instruesc o cauză criminală: a informa contra cuĭva. V. refl. Culeg informațiunĭ, cercetez ce s’a întîmplat.

informa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. informez, 3 informează; conj. prez. 1 sg. să informez, 3 să informeze

informa (a ~) vb., ind. prez. 3 informează

informa vb., ind. prez. 1 sg. informez, 3 sg. și pl. informează

inform adj. m., pl. informi; f. informă, pl. informe

inform adj. m., pl. informi; f. informă, pl. informe

inform adj. m., pl. informi; f. sg. informă, pl. informe

informez.

INFORMA vb. 1. v. documenta. 2. a se interesa, (înv. și reg.) a cerca. (Se ~ de tot ce-a mai apărut.) 3. a cerceta, (Transilv., Ban. și Bucov.) a știrici. (S-a ~ peste tot.) 4. a anunța, a aviza, a încunoștința, a înștiința, a vesti. (A ~ pe cineva despre ceva.) 5. v. comunica. 6. v. preveni.

INFORMA vb. 1. a cerceta, a se documenta, a studia, a vedea, (înv.) a se pliroforisi. (S-a ~ dacă nu s-a mai scris despre asta.) 2. a se interesa, (înv. și reg.) a cerca. (Se ~ de tot ce-a mai apărut.) 3. a cerceta, (Transilv., Ban. și Bucov.) a știrici. (S-a ~ peste tot.) 4. a anunța, a aviza, a încunoștința, a înștiința, a vesti. (A ~ pe cineva despre ceva.) 5. a anunța, a comunica, a încunoștința, a înștiința, a vesti, (rar) a semnaliza, (Transilv. și Ban.) a știrici. (Vă ~ că trebuie să fiți prezenți.) 6. a avertiza, a înștiința, a preveni, (prin Transilv. și Ban.) a priti, (înv.) a prevesti. (Te ~ că mîine vine controlul.)

INFORM adj. v. amorf.

ÎNFORMA vb. v. alcătui, compune, constitui, forma.

INFORM adj. amorf. (O masă ~ de...)

înforma vb. v. ALCĂTUI. COMPUNE. CONSTITUI. FORMA.