3 intrări
36 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (6)
- relaționale (12)
- etimologice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCĂRCAT2, -Ă, încărcați, -te, adj. 1. (Despre un vehicul, un agregat de prelucrare etc.) Umplut, plin cu ceva. ♦ (Despre oameni sau animale) Care poartă o încărcătură. ♦ (Despre o gură de foc) Cu proiectilul introdus în armă. 2. (Despre plante) Plin de fructe sau de flori. 3. Fig. Exagerat, mărit (în scopul de a înșela). 4. (În sintagmele) Aer încărcat = aer viciat, greu de respirat. Atmosferă încărcată = a) atmosferă plină de electricitate, premergătoare unei furtuni; b) fig. stare de încordare, de tensiune. Stomac încărcat = stomac balonat din cauza mâncării excesive. Limbă încărcată = limbă cu înfățișare specifică unei indigestii. 5. (Despre acumulatoare electrice) în care s-a acumulat energie; (despre condensatoare electrice) ale cărei armături au sarcină electrică. 6. Fig. (Despre stil) Exagerat, bombastic. – V. încărca.
ÎNCĂRCAT1 s. n. Faptul de a (se) încărca. – V. încărca.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCĂRCAT1 s. n. Faptul de a (se) încărca. – V. încărca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încărcat2, ~ă a [At: PRAV. MOLD. 251 / Pl: ~ați, ~e / E: încărca] 1 (D. vehicule, recipiente) Umplut. 2 (D. vehicule, animale de tracțiune) Care transportă greutăți. 3 (D. o gură de foc) Cu proiectilul introdus. 4 (Pgn) Acoperit de... 5 (Pgn) Plin de... 6 Excesiv ornamentat. 7 (D. un bilanț) Falsificat prin adăugări nejustificate. 8 (D. suflet) împovărat. 9 (D. acumulatoare electrice) În care s-a acumulat energie. 10Ticsit. 11 (Îs) ~ de ani Vârstnic. 12 (Îs) Aer ~ Aer viciat, greu de respirat. 13 (Med; îs) Limbă ~ă Limbă cu înfățișare specifică unor boli digestive. 14 (Îs) Atmosferă ~ Atmosferă plină de electricitate, premergătoare furtunii. 15 (Fig; îas) Situație încordată. 16-17 (D. copaci) Plin de (fructe sau) flori. 18-19 (Fig) Exagerat (cu scopul de a înșela). 20 (D. condensatoare electrice, baterii etc.) Ale căror armături au sarcină electrică. 21 (Îs) Stomac ~ Stomac balonat din cauza excesului de mâncare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încărcat1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: încărca] 1-9 Încărcare (1-9).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCĂRCAT2, -Ă, încărcați, -te, adj. 1. (Despre un vehicul, un agregat de prelucrare etc.) Umplut, plin cu ceva. ♦ (Despre oameni sau animale) Care poartă o încărcătură. ♦ (Despre o gură de foc) Cu proiectilul introdus în armă. 2. (Despre plante) Plin de fructe sau de flori. 3. Fig. Exagerat, mărit (în scopul de a înșela). 4. (În sintagmele) Aer încărcat = aer viciat, greu de respirat. Atmosferă încărcată = a) atmosferă plină de electricitate, premergătoare unei furtuni; b) fig. stare de încordare, de tensiune. Stomac încărcat = stomac balonat din cauza mâncării excesive. Limbă încărcată = limbă cu înfățișare specifică unei indigestii. 5. (Despre acumulatoare electrice) În care s-a acumulat energie; (despre condensatoare electrice) ale cărui armături au sarcină electrică. – V. încărca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNCĂRCAT2, -Ă, încărcați, -te, adj. 1. (Despre un vehicul sau un recipient) Umplut (total sau parțial) cu o încărcătură; plin. Unul din care nu era atît de încărcat. DUMITRIU, N. 87. Se aplecară asupra mesei încărcate. MIHALE, O. 478. Soarele încălzea tot mai tare dimineața; pe dinaintea porții începeau a trece femeile cu lapte ori săteni cu căruțele încărcate. SADOVEANU, O. IV 25. ♦ (Despre corpuri) Pe care s-a aplicat o sarcină. ♦ (Despre o gură de foc) Cu cartușul sau cu încărcătura de pulbere și proiectilul introduse în armă; gata de a trage foc. Opt voinici cu spete late Și cu mînici suflecate Stau cu puștele-ncărcate. ALECSANDRI, P. A. 54. ♦ (Despre copaci sau alte plante) Acoperit cu flori sau cu fructe. 2. Fig. Exagerat, umflat, sporit, mărit (în scopul de a înșela). Socoteală încărcată. 3. (În expr.) Aer încărcat = aer viciat, impur, greu de respirat. Cum deschid ușa, năvălește un aer cald-încărcat. SAHIA, N. 116. Atmosferă încărcată = a) atmosferă plină de electricitate, premergătoare unei furtuni; b) fig. stare de încordare, de tensiune. Ca să răsipească atmosfera încărcată, vorbi. C. PETRESCU, C. V. 95. Atmosfera era încărcată și de subt această liniște aparentă, toți așteptau zbucnirea unei întîmplări extraordinare. VLAHUȚĂ, O. A. 158. Stomac încărcat = stomac balonat din cauza mîncării excesive. Limbă încărcată = limba acoperită cu un strat alb, ca urmare a unei indigestii. 4. (Despre acumulatoare electrice) În care s-a acumulat energie. ♦ (Despre condensatoare electrice) Ale cărui armaturi au sarcină electrică.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCĂRCAT1 s. n. Faptul de a încărca. Încărcatul și descărcatul unui car.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCĂRCA, încarc, vb. I. 1. Tranz. A umple un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva. ♦ A pune un obiect greu sau mare într-un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat. ♦ A introduce într-o armă de foc un cartuș sau un proiectil cu material exploziv. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) umple (de...). 3. Tranz. Fig. A exagera cu scopul de a înșela. ♦ Spec. A socoti (la o cumpărătură, la o consumație) mai mult decât trebuie (cu scopul de a înșela). 4. Tranz. (În expr.) A-și încărca stomacul cu... = a mânca prea mult. A-și încărca sufletul cu... = a-și împovăra conștiința. A fi încărcat de ani = a fi în vârstă. 5. Tranz. A acumula energie într-o baterie electrică; a acumula sarcină electrică pe armăturile condensatoarelor electrice. ♦ (Inform.) A încărca sistemul = a pune calculatorul în stare funcțională prin indicarea parametrilor de lucru. – Lat. *incarricare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încarca v vz încărca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încărca [At: NECULCE, ap. LET. II, 248/14 / V: (reg) ~car~ / Pzi: ~carc / E: ml *incarricare] 1 vt A umple un vehicul, un recipient etc. cu ceva. 2 vt A pune o greutate mare într-un vehicul sau pe spinarea unui animal pentru a o transporta. 3 vt A introduce într-o armă de foc un proiectil cu material exploziv sau un cartuș. 4-5 vtr A (se) acoperi (de). 6-7 vtr (A-și lua sau) a i se încredința foarte multe sarcini. 8 vt A decora excesiv. 9 vt (Fig) A exagera cu scopul de a înșela. 10 vt (Spc) A adăuga, fraudulos, un plus la un bilanț. 11 vt (Îe) A-și ~ stomacul cu... A mânca prea mult. 12 vt (Îe) A-și ~ sufletul cu... A-și împovăra conștiința. 13 vt A acumula energie (într-o baterie electrică, pe armăturile condensatoarelor etc. 14-15 vt (Fam; fig; îe) A-și ~ bateriile A se reface (fizic sau) psihic Cf a se întrema, a se odihni. 16 vt (Înv; fig; d. ton, glas) A îngroșa. 17 vt (Fig) A copleși. 18 vt (Fig) A lovi. 19 vr (Nob) A sări în spatele cuiva. 20-21 vr (Nob; șfg) A se agăța de cineva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCĂRCA, încarc, vb. I. 1. Tranz. A umple un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva. ♦ A pune un obiect greu sau mare într-un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat. ♦ A introduce într-o armă de foc un cartuș sau un proiectil cu material exploziv. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) umple (de...). 3. Tranz. Fig. A exagera cu scopul de a înșela. ♦ Spec. A adăuga prin înșelătorie un plus la socoteală. 4. Tranz. (În expr.) A-și încărca stomacul cu... = a mânca prea mult. A-și încărca sufletul cu... = a-și împovăra conștiința. A fi încărcat de ani = a fi în vârstă. 5. Tranz. A acumula energie într-o baterie electrică; a acumula sarcină electrică pe armăturile condensatoarelor electrice. – Lat. *incarricare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNCĂRCA, încarc, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la un vehicul sau la un recipient) A umple (total sau parțial) cu ceva. Carul lui Traian Lupul, mare și greu, încărcat cu cartofi. DUMITRIU, N. 202. Cum se gătiră corăbiile, le încărcară cu marfă. ISPIRESCU, L. 24. Multe care a încărcat Și la moara din vale a plecat. ANT. LIT. POP. I 622. ♦ (Complementul indică povara care se transportă) A pune, a îngrămădi într-un vehicul sau a așeza pe spinarea unei persoane sau a unui animal (pentru a fi transportat). Mă Juro, ajută-mă să încarc sacii ăștia. DUMITRIU, N. 201. Negustorul a venit cu sania-i largă, cu doi căluți roibi, și a încărcat marfa. SADOVEANU, B. 101. Mă duc în pădure să-ncarc lemnele. ALECSANDRI, T. 1588. ◊ (Complementul indică persoana sau animalul care transportă povara) I-a ajutat norocul Să-și încarce dobitocul. PANN, P. V. I 90. ♦ (Rar, glumeț) A lovi (cu...). Ia, cară-te din ăst loc, c-apoi încarc făcălețul în spinarea ta. PANN, P. V. I 22. ♦ (Cu privire la o gură de foc) A umple cu proiectil și cu material explozibil. Cum trecu în casă, aprinse gazornița și puse pe flăcău să încarce iarăși pușca. SADOVEANU, B. 104. Mă duc să-mi încarc pistoalele. ALECSANDRI, T. I 65. ♦ A așeza o sarcină pe un obiect. 2. A acoperi, a umple; a împodobi. Un sat răsare... cu livezi încărcate de roadă. SADOVEANU, O. VI 232. Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarcă. EMINESCU, O. I 74. ◊ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Fig. Ochii, blajini la liniște, – la mînie se încurcau de fulgere. SADOVEANU, O. I 12. 3. Fig. A exagera, a umfla, a spori, a mări (cu scopul de a înșela). Am descoperit că Lina încarcă socotelile. CAMIL PETRESCU, T. II 73. ♦ (Cu privire la persoane) A înșela la socoteala unei datorii, punînd mai mult decît trebuie. Și zici că te-am încărcat cu zece zile de prașilă, măi Ioane, așa? CARAGIALE, O. II 43. 4. Fig. (În unele construcții fixe) A-și încărca stomacul = a mînca prea mult. A-și încărca sufletul = a-și împovăra conștiința (cu un păcat). Oameni sîntem, de ce să-mi încarc sufletul? PREDA, Î. 81. Își încarcă sufletul, peste cele nouăzeci de omoruri cu încă nouă. GALACTION, O. I 252. Ponosul păcatelor cu care domnia-ta îți încarci de bunăvoie sufletul. ODOBESCU, S. III 45. A fi încărcat de ani = a fi în vîrstă, bătrîn. Stă pe tronu-i Mircea încărcat de ani. BOLINTINEANU, O. 36. 5. A acumula energie în acumulatoare electrice (prin legarea lor la o rețea de curent continuu). ♦ A acumula sarcină electrică pe armăturile condensatoarelor electrice.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
încărca vb. I în expr. a-și încărca bateriile A căpăta noi forțe, a se întrema ◊ „I.L., redactorul șef, s-a dedulcit la vacanță [...] În timp ce dânsul își încarcă bateriile, tranziția merge înainte.” Expr. Mag. 32/95 p. 24
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A ÎNCĂRCA încarc tranz. 1) (vehicule, recipiente etc.) A umple cu o povară (pentru a fi transportată). ~ carul cu fân. ◊ A-și ~ sufletul a se face vinovat de ceva; a-și împovăra conștiința. 2) (ființe) A pune să care greutăți. 3) (poveri de transportat) A ridica pentru a pune într-un vehicul, într-un recipient sau pe spinarea unei ființe. 4) (arme de foc) A umple cu încărcătură. 5) A face să poarte multe poveri; a împovăra. ◊ Încărcat de ani a fi bătrân. 6) rar (datorii, socoteli etc.) A mări înșelând. ~ nota de plată. 7) A umple de murdărie. Încărcat de noroi. 8) (acumulatoare electrice) A dota cu energie (prin cuplare la o rețea de curent continuu). ~ o baterie electrică. /<lat. incarricare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încărcà v. 1. a pune o sarcină: a încărca un cal; 2. a exagera: a încărca o socoteală; 3. a cita cu profuziune: a încărca o operă cu citate; 4. a pune praf și plumb într’o armă de foc: a încărca o pușcă. [Lat. CARRICARE, lit. a pune în car].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încárc, a -cărcá v. tr. (d. lat. in, în și cárrico, -áre, încarc, d. carrus și carrum, car; it. [in] carcare și [in] caricare, pv. sp. [en] cargar, fr. charger, cat. pg. [en] carregar. V. cargobot, caricatură, descarc, șarjă). Pun o sarcină pe cineva: a încărca un cal, un hamal, o căruță. Ĭaŭ ca să transport: corabia încarcă marfă. Exagerez, unflu: a încărca o socoteală, un cont. Pun prea multe ornamente: a încarca o rochie, o casă. Pun praf și proĭectile într’o armă de foc: a încarca o pușcă. V. intr. Încarc la socoteală, încarc pe cineva la socoteală, pun prea mult în socoteala luĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
încărcat s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încărcat s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încărcat s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încărca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încarc, 2 sg. încarci, 3 încarcă; conj. prez. 1 sg. să încarc, 3 să încarce; imper. 2 sg. afirm. încarcă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încărca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încarc, 3 încarcă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încărca vb., ind. prez. 1 sg. încarc, 3 sg. și pl. încarcă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNCĂRCAT s. v. încărcare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCĂRCAT adj. 1. v. plin. 2. v. împovărat. 3. greu, plin. (Un coș ~ cu poame.) 4. v. doldora. 5. acoperit, plin. (O grădină ~ de flori.) 6. v. doldora. 7. v. irespirabil.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCĂRCAT adj. v. exagerat, excesiv, exorbitant, mare, ridicat, scump.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCĂRCAT adj. 1. plin, umplut, (Transilv.) tecăruit. (Pivniță ~ cu lemne.) 2. greu, împovărat, îngreuiat, îngreunat. (Avea spatele ~ de...) 3. greu, plin. (Un coș ~ de poame.) 4. plin, (prin Olt.) rapăn. (Un cais ~ de fructe.) 5. acoperit, plin. (O grădină ~ de flori.) 6. doldora, îndesat, înțesat, plin, ticsit. (Plasă ~ de...) 7. greu, irespirabil, înăbușitor, sufocant, viciat. (Atmosferă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCĂRCAT s. încărcare, umplere. (~ mașinii cu marfă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
încărcat adj. v. EXAGERAT. EXCESIV. EXORBITANT. MARE. RIDICAT. SCUMP.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCĂRCA vb. 1. a umple, (Transilv.) a tecărui. (~ carul cu fân.) 2. v. împovăra. 3. v. umple.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCĂRCA vb. v. exagera.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încărca vb. v. EXAGERA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCĂRCA vb. 1. a umple, (Transilv.) a tecărui. (~ carul cu fîn.) 2. a (se) acoperi, a (se) umple, (prin nordul Mold.) a (se) puiezi. (Grădina s-a ~ de flori.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
încărcată adj. v. GRAVIDĂ. ÎNSĂRCINATĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A încărca ≠ a descărca
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
încărca (încarc, încărcat), vb. – 1. A umple cu ceva. – 2. A împovăra, a copleși. – 3. A bate, a ciomăgi. – 4. (Înv.) A însărcina. – Mr. (î)ncarcu, megl. (a)ncarc, istr. (ăn)cargescu. Lat. carrĭcāre, cf. carcati în Glosele de la Reichenau (Pușcariu 810; Candrea-Dens., 257; REW 1719; DAR), cf. alb. ngarkoń (Philippide, II, 644), it. (in)carricare, prov., sp. (en)cargar, fr. charger (v. fr. enchargier), cat., port. encarregar. – Der. încărcat, adj. (umplut; plin cu ceva; f. rar, gravidă), pentru al cărui ultim uz, cf. grea, sp. cargada; încărcător, s. n. (dispozitiv care permite să se introducă mai multe cartușe în magazia unei arme de foc); încărcător, s. m. (persoană care încarcă un recipient, servitor care încarcă o piesă de artilerie); încărcătură, s. f. (încărcare; ceea ce transportă un vehicul sau o persoană); încărcătoare, s. f. (rampă de încărcare). Cf. descărca.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a-și încărca bateriile expr. 1. a prinde puteri. 2. a consuma băuturi alcoolice.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT71) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
încărcat, încărcatăadjectiv
- 1. (Despre un vehicul, un agregat de prelucrare etc.) Umplut, plin cu ceva. DEX '09 DLRLCsinonime: plin umplut diminutive: încărcățel
- Unul din care nu era atît de încărcat. DUMITRIU, N. 87. DLRLC
- Se aplecară asupra mesei încărcate. MIHALE, O. 478. DLRLC
- Soarele încălzea tot mai tare dimineața; pe dinaintea porții începeau a trece femeile cu lapte ori săteni cu căruțele încărcate. SADOVEANU, O. IV 25. DLRLC
- 1.1. (Despre corpuri) Pe care s-a aplicat o sarcină. DLRLC
- 1.2. (Despre oameni sau animale) Care poartă o încărcătură. DEX '09
- 1.3. (Despre o gură de foc) Cu proiectilul introdus în armă. DEX '09 DLRLC
- Opt voinici cu spete late Și cu mînici suflecate Stau cu puștele-ncărcate. ALECSANDRI, P. A. 54. DLRLC
-
-
- 2. (Despre plante) Plin de fructe sau de flori. DEX '09 DLRLC
-
- Socoteală încărcată. DLRLC
-
- 4. (Despre acumulatoare electrice) în care s-a acumulat energie; (despre condensatoare electrice) ale cărei armături au sarcină electrică. DEX '09 DLRLC
- Aer încărcat = aer viciat, greu de respirat. DEX '09 DLRLC
- Cum deschid ușa, năvălește un aer cald-încărcat. SAHIA, N. 116. DLRLC
-
- Atmosferă încărcată = atmosferă plină de electricitate, premergătoare unei furtuni. DEX '09 DLRLC
- Atmosferă încărcată = stare de încordare, de tensiune. DEX '09 DLRLC
- Ca să răsipească atmosfera încărcată, vorbi. C. PETRESCU, C. V. 95. DLRLC
- Atmosfera era încărcată și de subt această liniște aparentă, toți așteptau zbucnirea unei întîmplări extraordinare. VLAHUȚĂ, O. A. 158. DLRLC
-
- Stomac încărcat = stomac balonat din cauza mâncării excesive. DEX '09 DLRLC
- Limbă încărcată = limbă cu înfățișare specifică unei indigestii. DEX '09 DLRLC
etimologie:
- încărca DEX '09 DEX '98
încărcatsubstantiv neutru
-
- Încărcatul și descărcatul unui car. DLRLC
-
etimologie:
- încărca DEX '98 DEX '09
încărca, încarcverb
- 1. A umple un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Carul lui Traian Lupul, mare și greu, încărcat cu cartofi. DUMITRIU, N. 202. DLRLC
- Cum se gătiră corăbiile, le încărcară cu marfă. ISPIRESCU, L. 24. DLRLC
- Multe care a încărcat Și la moara din vale a plecat. ANT. LIT. POP. I 622. DLRLC
- 1.1. A pune un obiect greu sau mare într-un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mă Juro, ajută-mă să încarc sacii ăștia. DUMITRIU, N. 201. DLRLC
- Negustorul a venit cu sania-i largă, cu doi căluți roibi, și a încărcat marfa. SADOVEANU, B. 101. DLRLC
- Mă duc în pădure să-ncarc lemnele. ALECSANDRI, T. 1588. DLRLC
- I-a ajutat norocul Să-și încarce dobitocul. PANN, P. V. I 90. DLRLC
-
- 1.2. A lovi (cu...). DLRLCsinonime: lovi
- Ia, cară-te din ăst loc, c-apoi încarc făcălețul în spinarea ta. PANN, P. V. I 22. DLRLC
-
- 1.3. A introduce într-o armă de foc un cartuș sau un proiectil cu material exploziv. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cum trecu în casă, aprinse gazornița și puse pe flăcău să încarce iarăși pușca. SADOVEANU, B. 104. DLRLC
- Mă duc să-mi încarc pistoalele. ALECSANDRI, T. I 65. DLRLC
-
-
-
- Un sat răsare... cu livezi încărcate de roadă. SADOVEANU, O. VI 232. DLRLC
- Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarcă. EMINESCU, O. I 74. DLRLC
- Ochii, blajini la liniște, – la mînie se încurcau de fulgere. SADOVEANU, O. I 12. DLRLC
-
-
- Am descoperit că Lina încarcă socotelile. CAMIL PETRESCU, T. II 73. DLRLC
- Și zici că te-am încărcat cu zece zile de prașilă, măi Ioane, așa? CARAGIALE, O. II 43. DLRLC
- 3.1. A socoti (la o cumpărătură, la o consumație) mai mult decât trebuie (cu scopul de a înșela). DEX '09
- diferențiere (Cu privire la persoane) A înșela la socoteala unei datorii, punând mai mult decât trebuie. DLRLCsinonime: înșela
-
-
- 4. A acumula energie într-o baterie electrică; a acumula sarcină electrică pe armăturile condensatoarelor electrice. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: acumula
- 4.1. A încărca sistemul = a pune calculatorul în stare funcțională prin indicarea parametrilor de lucru. DEX '09
-
- A-și încărca stomacul cu... = a mânca prea mult. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: mânca
- A-și încărca sufletul cu... = a-și împovăra conștiința. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: împovăra
- Oameni sîntem, de ce să-mi încarc sufletul? PREDA, Î. 81. DLRLC
- Își încarcă sufletul, peste cele nouăzeci de omoruri cu încă nouă. GALACTION, O. I 252. DLRLC
- Ponosul păcatelor cu care domnia-ta îți încarci de bunăvoie sufletul. ODOBESCU, S. III 45. DLRLC
-
- A fi încărcat de ani = a fi în vârstă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Stă pe tronu-i Mircea încărcat de ani. BOLINTINEANU, O. 36. DLRLC
-
etimologie:
- *incarricare DEX '09 DEX '98