ÎNCĂRCARE, încărcări, s. f. Acțiunea de a (se) încărca; încărcătură (1). ♦ (Inform.) Indice al gradului de ocupare a subsistemelor unui calculator la un moment dat. ♦ Transferul unui program de pe un suport extern în memoria internă. – V. încărca.

încărcare sf [At: LEG. EC. Pl. 288 / Pl: ~cări / E: încărca] 1 Umplere a unui vehicul (sau a unui recipient) cu ceva Si: încărcat) (1), (înv) încărcătură (1). 2 Punere a unei greutăți într-un vehicul sau pe spinarea unui animal, pentru a o transporta Si: încărcat¹ (2). 3 Introducere a unui proiectil sau a unui cartuș într-o armă de foc Si: încărcat¹ (3). 4 Acoperire peste tot cu ceva Si: încărcat¹ (4). 5-6 (Preluare sau) încredințare cuiva a prea multor sarcini Si: încărcat¹ (5-6). 7 Decorare excesivă Si: încărcat¹ (7). 8 Exagerare cu scopul de a înșela Si: încărcat¹ 9 Adăugare frauduloasă a unui plus la un bilanț Si: încărcat¹ (9). 10 (Îs) ~a stomacului Alimentare prea abundentă. 11 (Îs) ~a sufletului Împovărare a conștiinței. 12 Acumulare de energie într-o baterie electrică, într-un condensator etc. 13 (Rar) Tensiune nervoasă. 14-15 (Fig; îs) ~a bateriilor Refacere (fizică sau) psihică. 16 (Elt; îs) ~ de încercare Sarcină cu care se încarcă o piesă pentru a fi testată.

ÎNCĂRCARE, încărcări, s. f. Acțiunea de a (se) încărca: încărcătură (1). – V. încărca.

ÎNCĂRCARE, încărcări, s. f. Acțiunea de a încărca. Ziua și noaptea se lucra la încărcarea vapoarelor. BART, E. 19. ◊ Fig. O emoțiune, o încărcare nervoasă, cere să fie descărcată. GHEREA, ST. CR. I 243.

încărcare s. f., g.-d. art. încărcării; pl. încărcări

încărcare s. f., g.-d. art. încărcării; pl. încărcări

încărcare s. f., g.-d. art. încărcării; pl. încărcări

ÎNCĂRCARE s. 1. încărcat, umplere. (~ mașinii cu utilaj.) 2. v. împovărare.

ÎNCĂRCARE s. v. exagerare.

încărcare s. v. EXAGERARE.

ÎNCĂRCARE s. încărcat, umplere. (~ mașinii cu utilaj.)

Încărcare ≠ descărcare

ÎNCĂRCARE ALARĂ greutatea totală a unei aeronave împărțită pe suprafața totală a aripilor acesteia. Încărcarea alară primește frecvent valori de 400-500 Kg/m² în special la avioane comerciale de pasageri sau de mărfuri.

ÎNCĂRCÁRE (< încărca) s. f. 1. Acțiunea de a încărca. ◊ Încărcarea acumulatorului electric) = acțiune de regenerare a substanțelor active ale unui acumulator electric în scopul readucerii acestuia în starea de energie liberă maximă, efectuată prin trecerea unui curent electric în sens contrar celui de la descărcare. Încărcarea condensatorului electric = proces prin care, într-un condensator electric conectat la o sursă de tensiune, se creează o acumulare de sarcini electrice pe cele două armături. 2. Sistem de sarcini exterioare (forțe sau cupluri de forțe) care solicită un sistem tehnic. 3. (INFORM.) Indice al gradului de ocupare a subsistemelor unui calculator la un moment dat. ♦ Transferul unui program de pe un suport extern în memoria internă. 4. Gradul de încărcare a timpului de lucru al unui salariat. ◊ Mașina de î. = a) mașină de lucru destinată să execute operațiile de ridicare și de încărcare în vagonete, transportoare etc. a substanțelor minerale sau a materialelor în lucru; b) mașină pentru încărcarea cuptoarelor Siemens Martin cu fier vechi, minereu și fondanți.