3 intrări
26 de definiții
din care- explicative (15)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HOINAR, -Ă, hoinari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care umblă mult și fără țintă, fără căpătâi. – Hoină (= oină) + suf. -ar.
HOINAR, -Ă, hoinari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care umblă mult și fără țintă, fără căpătâi. – Hoină (= oină) + suf. -ar.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HOINĂRI, hoinăresc, vb. IV. Intranz. A umbla, a călători mult și fără țintă, fără rost. – Din hoinar.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hoinar, ~ă smf, a [At: ODOBESCU, S. III, 113 / Pl: ~i, ~e / E: hoină +-ar] 1 (Înv) Copil jucăuș. 2 (Înv) Jucător de oină. 3-4 (Pex) (Persoană) care umblă mult și fără țintă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hoinări vi [At: ISPIRESCU, L. 231 / V: oi~ / Pzi: ~resc / E: hoinar] A călători mult și fără țintă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
oinar[1] sm vz hoinar
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oinări v vz hoinări
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HOINĂRI, hoinăresc, vb. IV. Intranz. A umbla, a călători mult și fără țintă, fără căpătâi. – Din hoinar.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HOINAR, -Ă, hoinari, -e, adj. Care bate drumurile, care umblă fără țintă; vagabond. Vino în strada cu tei ruginii, Pasul hoinar să ne poarte. FRUNZĂ, Z. 71. Adulmecă marea un cîine hoinar. LESNEA, I. 85. Nu știu cum s-a întîmplat de a rămas pictura cu totul înlăturată din cărarea mult cotitei mele colinde de vînător hoinar. ODOBESCU, S. III 113.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HOINĂRI, hoinăresc, vb. IV. Intranz. A umbla hoinar, a bate drumurile, a călători fără țintă; a vagabonda. Poți uita o stradă-n care... ai hoinărit sub tei cîndva. CASSIAN, H. 24. Ar fi vrut ca toată noaptea să umble hoinărind pe străzi singuratece. ARDELEANU, D. 167. Să-ți faci și tu rost aici, ca toți megiașii, nu mai hoinări prin a lume. ISPIRESCU, L. 231. ♦ Tranz. (Rar, complementul indică un loc, o regiune) A cutreiera. Veverița pleacă creangă lîngă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea întreagă. GÎRLEANU, L. 18.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HOINAR ~ă (~i, ~e) și substantival (despre ființe) Care umblă mult și fără rost; vagabond. Un câine ~. /oină + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A HOINĂRI ~esc intranz. 1) A fi hoinar; a rătăci; a vagabonda. 2) fig. fam. A umbla mult și fără rost (ca un hoinar); a rătăci; a vagabonda. /Din hoinar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hoinar m. vagabond.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hoinărì v. a bate pădurile, a umbla fără căpâtâiu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hoĭnár m. (d. hoĭnă). Vagabond, haĭmana: a umbla hoĭna. – Fem. -áră, -ăríță și -ăreásă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hoĭnărésc v. intr. (d. hoĭnar). Umblu cranga.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hoinar adj. m., s. m., pl. hoinari; adj. f., s. f. hoinară, pl. hoinare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hoinări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hoinăresc, 3 sg. hoinărește, imperf. 1 hoinăream; conj. prez. 1 sg. să hoinăresc, 3 să hoinărească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hoinar adj. m., s. m., pl. hoinari; adj. f., s. f. hoinară, pl. hoinare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hoinări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hoinăresc, imperf. 3 sg. hoinărea; conj. prez. 3 să hoinărească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hoinar adj. m. (sil. hoi-), s. m., pl. hoinari; f. sg. hoinară, pl. hoinare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hoinări vb. (sil. hoi-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hoinăresc, imperf. 3 sg. hoinărea; conj. prez. 3 sg. și pl. hoinărească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HOINAR adj., s. 1. adj., s. pribeag, rătăcitor, vagabond, (înv.) stranic. (Un om ~.) 2. adj. nestatornic, sprințar, (pop.) spulberatic. (Gânduri ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HOINĂRI vb. 1. a vagabonda, (înv. și reg.) a nemernici, (reg.) a tălălăi, (prin Transilv.) a budușlui, (Mold.) a lăinici, (Transilv.) a techerghi, (înv.) a hăimăni, a ștrengări. (Toată ziua ~.) 2. a pribegi, a rătăci, a vagabonda, (prin Mold.) a bădădăi, a horhăi. (~ din loc în loc.) 3. a colinda, a cutreiera, a peregrina, a rătăci, a umbla, a vagabonda, (livr.) a flana. (Pe unde n-a ~?)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HOINAR adj., s. 1. adj., s. pribeag, rătăcitor, vagabond, (înv.) stranic. (Un om ~.) 2. adj. nestatornic, sprințar, (pop.) spulberatic. (Gînduri ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HOINĂRI vb. 1. a vagabonda, (înv. și reg.) a nemernici, (reg.) a tălălăi, (prin Transilv.) a budușlui, (Mold.) a lăinici, (Transilv.) a techerghi, (înv.) a hăimăni, a ștrengări. (Toată ziua ~.) 2. a pribegi, a rătăci, a vagabonda, (prin Mold.) a bădădăi, a horhăi. (~ din loc în loc.) 3. a colinda, a cutreiera, a peregrina, a rătăci, a umbla, a vagabonda, (livr.) a flana. (Pe unde n-a ~?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
A HOINĂRI a umbla creanga / frunza frăsinelului / lelea / pantaraura / teleleu, a bate străzile.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: hoi-nar
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: hoi-nar
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
hoinar, hoinarisubstantiv masculin hoinară, hoinaresubstantiv feminin hoinar, hoinarăadjectiv
- 1. (Persoană) care umblă mult și fără țintă, fără căpătâi. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: vagabond
- Vino în strada cu tei ruginii, Pasul hoinar să ne poarte. FRUNZĂ, Z. 71. DLRLC
- Adulmecă marea un cîine hoinar. LESNEA, I. 85. DLRLC
- Nu știu cum s-a întîmplat de a rămas pictura cu totul înlăturată din cărarea mult cotitei mele colinde de vînător hoinar. ODOBESCU, S. III 113. DLRLC
-
etimologie:
- Hoină (= oină) + sufix -ar. DEX '09 DEX '98
hoinări, hoinărescverb
-
- Poți uita o stradă-n care... ai hoinărit sub tei cîndva. CASSIAN, H. 24. DLRLC
- Ar fi vrut ca toată noaptea să umble hoinărind pe străzi singuratece. ARDELEANU, D. 167. DLRLC
- Să-ți faci și tu rost aici, ca toți megiașii, nu mai hoinări prin a lume. ISPIRESCU, L. 231. DLRLC
- 1.1. Cutreiera. DLRLCsinonime: cutreiera
- Veverița pleacă creangă lîngă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea întreagă. GÎRLEANU, L. 18. DLRLC
-
-
etimologie:
- hoinar DEX '09 DEX '98