HOINAR, -Ă, hoinari, -e, adj. Care bate drumurile, care umblă fără țintă; vagabond. Vino în strada cu tei ruginii, Pasul hoinar să ne poarte. FRUNZĂ, Z. 71. Adulmecă marea un cîine hoinar. LESNEA, I. 85. Nu știu cum s-a întîmplat de a rămas pictura cu totul înlăturată din cărarea mult cotitei mele colinde de vînător hoinar. ODOBESCU, S. III 113.