3 intrări
35 de definiții
din care- explicative (23)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- specializate (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
giugiulit2, ~ă a [At: DA ms / V: gug~, gugu~ / Pl: ~iți, ~e / E: giugiuli] 1 Mângâiat. 2 Gudurat. 3 Împerecheat.
giugiulit1 sn [At: DELAVRANCEA, S. 5 / V: gug~, gugu~ / Pl: ~uri / E: giugiuli] 1-3 Giugiulire (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GIUGIULI, giugiulesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) dezmierda, a (se) mângâia. [Var.: gugiuli vb. IV] – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GIUGIULI, giugiulesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) dezmierda, a (se) mângâia. [Var.: gugiuli vb. IV] – Et. nec.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GUGIULI vb. IV v. giugiuli.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GUGIULI vb. IV v. giugiuli.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
giugiuli [At: GORJAN, H. IV, 74/13 / V: gug~, gugu~ / Pzi: ~lesc / E: ns cf gingirliu, giugiuc] 1-2 vtr (D. oameni) A dezmierda pe cineva cu vorbe drăgăstoase și a-l mângâia. 3 vr (D. câini) A se gudura. 4 vr (D. păsări) A se împerechea.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gugiuli v vz giugiuli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gugiulit1 sn vz giugiulit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gugiulit2, ~ă a vz giugiulit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
guguli1 v vz giugiuli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gugulit2, ~ă a vz giugiulit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gugulit1 sn vz giugiulit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
guli v vz giugiuli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gulit1 sn vz giugiulit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gulit2, ~ă a vz giugiulit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GUGIULI vb. IV. V. giugiuli.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GIUGIULI, giugiulesc, vb. IV. Tranz. A dezmierda, a mîngîia, a alinta. Dorul lui e mare domn; Seara cînd îi vine somn Trebuie să i-l adorm, Dimineața să-l trezesc, Peste zi să-l giugiulesc! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 126. ♦ Refl. A se drăgosti. ◊ Fig. (Despre păsări) Un stol de porumbițe albe ca zăpada se giugiuleau și se jucau. RUSSO, O. 163. – Variantă: gugiuli (EMINESCU, O. I 43) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE GIUGIULI mă ~esc intranz. fam. A face (concomitent) schimb de giugiuleli (cu cineva); a se mângâia; a se drăgosti; a se ciuguli. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A GIUGIULI ~esc tranz. fam. (persoane) A atinge ușor și repetat cu mâna în semn de afecțiune, spunând concomitent vorbe de dragoste; a mângâia; a drăgosti. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
giugiulì v. a răsfățà: se giugiuliră ca niște porumbei ISP. [Termen aparținând primitiv graiului copiilor (v. gigea)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gugulì v. Mold. V. cocolì.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cocolésc v. tr. (răd. coco- din cocoloș, cocoașă, rudă cu ngr. kukulóno, cocolesc, și cu ung. göngyölnîi, a învălătuci. Cp. cu goangăne). Încotoșmănez. Fig. Îngrijesc prea mult: copiiĭ cocolițĭ ĭese slabĭ. L-a cocolit bine, l-a prins (după multă pîndă), l-a aranjat. – Și corcolesc, corconesc (VR. 1925, 5, 279), gogolesc. În Olt. gugulesc, în Buc. gogulesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gĭugĭulésc v. tr. (ung. gyögéltetni, a gĭugĭuli, d. gyönge, gingaș. V. gingaș). Răsfăț, alint, dezmerd, mîngîĭ cu mîna. – Și gĭungĭunesc, ghĭonghĭonesc și ghĭunghĭunesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gugulésc, V. cocolesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
giugiulit (fam.) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
giugiulit (fam.) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
giugiulit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
giugiuli (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulesc, 3 sg. giugiulește, imperf. 1 giugiuleam; conj. prez. 1 sg. să giugiulesc, 3 să giugiulească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
giugiuli (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulesc, imperf. 3 sg. giugiulea; conj. prez. 3 să giugiulească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
giugiuli vb., ind. prez. 3 pl. giugiulesc, imperf. 3 sg. giugiulea; conj. prez. 3 sg. și pl. giugiulească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GIUGIULI vb. v. alinta, dezmierda, mângâia.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GUGULI vb. v. alinta, dezmierda, mângâia.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
giugiuli vb. v. ALINTA. DEZMIERDA. MÎNGÎIA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
guguli vb. v. ALINTA. DEZMIERDA. MÎNGÎIA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
guguli, gugulesc, vb. IV (reg.) 1. (despre copii) a răsfăța, a râzgâi. 2. (refl.) a se așeza pe vine ghemotoc; a se ciuci.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
giugiuli, giugiulesc I. v. t. a mângâia, a dezmierda II. v. r. a se mângâia, a se dezmierda (reciproc)
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
participiu (PT2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
giugiuli, giugiulescverb
-
- Dorul lui e mare domn; Seara cînd îi vine somn Trebuie să i-l adorm, Dimineața să-l trezesc, Peste zi să-l giugiulesc! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 126. DLRLC
- 1.1. A se drăgosti. DLRLC
- (Despre păsări) Un stol de porumbițe albe ca zăpada se giugiuleau și se jucau. RUSSO, O. 163. DLRLC
-
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09