24 de definiții pentru giugiuli

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GIUGIULÍ, giugiulesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) dezmierda, a (se) mângâia. [Var.: gugiulí vb. IV] – Et. nec.

GIUGIULÍ, giugiulesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) dezmierda, a (se) mângâia. [Var.: gugiulí vb. IV] – Et. nec.

giugiuli [At: GORJAN, H. IV, 74/13 / V: gug~, gugu~ / Pzi: ~lesc / E: ns cf gingirliu, giugiuc] 1-2 vtr (D. oameni) A dezmierda pe cineva cu vorbe drăgăstoase și a-l mângâia. 3 vr (D. câini) A se gudura. 4 vr (D. păsări) A se împerechea.

GIUGIULÍ, giugiulesc, vb. IV. Tranz. A dezmierda, a mîngîia, a alinta. Dorul lui e mare domn; Seara cînd îi vine somn Trebuie să i-l adorm, Dimineața să-l trezesc, Peste zi să-l giugiulesc! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 126. ♦ Refl. A se drăgosti. ◊ Fig. (Despre păsări) Un stol de porumbițe albe ca zăpada se giugiuleau și se jucau. RUSSO, O. 163. – Variantă: gugiulí (EMINESCU, O. I 43) vb. IV.

A GIUGIULÍ ~ésc tranz. fam. (persoane) A atinge ușor și repetat cu mâna în semn de afecțiune, spunând concomitent vorbe de dragoste; a mângâia; a drăgosti. /Orig. nec.

A SE GIUGIULÍ mă ~ésc intranz. fam. A face (concomitent) schimb de giugiuleli (cu cineva); a se mângâia; a se drăgosti; a se ciuguli. /Orig. nec.

giugiulì v. a răsfățà: se giugiuliră ca niște porumbei ISP. [Termen aparținând primitiv graiului copiilor (v. gigea)].

GUGIULÍ vb. IV v. giugiuli.

cocolésc v. tr. (răd. coco- din cocoloș, cocoașă, rudă cu ngr. kukulóno, cocolesc, și cu ung. göngyölnîi, a învălătuci. Cp. cu goangăne). Încotoșmănez. Fig. Îngrijesc prea mult: copiiĭ cocolițĭ ĭese slabĭ. L-a cocolit bine, l-a prins (după multă pîndă), l-a aranjat. – Și corcolesc, corconesc (VR. 1925, 5, 279), gogolesc. În Olt. gugulesc, în Buc. gogulesc.

gĭugĭulésc v. tr. (ung. gyögéltetni, a gĭugĭuli, d. gyönge, gingaș. V. gingaș). Răsfăț, alint, dezmerd, mîngîĭ cu mîna. – Și gĭungĭunesc, ghĭonghĭonesc și ghĭunghĭunesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

giugiuli (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulesc, 3 sg. giugiulește, imperf. 1 giugiuleam; conj. prez. 1 sg. să giugiulesc, 3 să giugiulească

giugiuli (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulesc, imperf. 3 sg. giugiulea; conj. prez. 3 să giugiulească

giugiulí vb., ind. prez. 3 pl. giugiulésc, imperf. 3 sg. giugiuleá; conj. prez. 3 sg. și pl. giugiuleáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GIUGIULÍ vb. v. alinta, dezmierda, mângâia.

giugiuli vb. v. ALINTA. DEZMIERDA. MÎNGÎIA.

GUGULÍ vb. v. alinta, dezmierda, mângâia.

guguli vb. v. ALINTA. DEZMIERDA. MÎNGÎIA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gugulí, gugulésc, vb. IV (reg.) 1. (despre copii) a răsfăța, a râzgâi. 2. (refl.) a se așeza pe vine ghemotoc; a se ciuci.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

giugiuli, giugiulesc I. v. t. a mângâia, a dezmierda II. v. r. a se mângâia, a se dezmierda (reciproc)

Intrare: giugiuli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • giugiuli
  • giugiulire
  • giugiulit
  • giugiulitu‑
  • giugiulind
  • giugiulindu‑
singular plural
  • giugiulește
  • giugiuliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • giugiulesc
(să)
  • giugiulesc
  • giugiuleam
  • giugiulii
  • giugiulisem
a II-a (tu)
  • giugiulești
(să)
  • giugiulești
  • giugiuleai
  • giugiuliși
  • giugiuliseși
a III-a (el, ea)
  • giugiulește
(să)
  • giugiulească
  • giugiulea
  • giugiuli
  • giugiulise
plural I (noi)
  • giugiulim
(să)
  • giugiulim
  • giugiuleam
  • giugiulirăm
  • giugiuliserăm
  • giugiulisem
a II-a (voi)
  • giugiuliți
(să)
  • giugiuliți
  • giugiuleați
  • giugiulirăți
  • giugiuliserăți
  • giugiuliseți
a III-a (ei, ele)
  • giugiulesc
(să)
  • giugiulească
  • giugiuleau
  • giugiuli
  • giugiuliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gugiuli
  • gugiulire
  • gugiulit
  • gugiulitu‑
  • gugiulind
  • gugiulindu‑
singular plural
  • gugiulește
  • gugiuliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gugiulesc
(să)
  • gugiulesc
  • gugiuleam
  • gugiulii
  • gugiulisem
a II-a (tu)
  • gugiulești
(să)
  • gugiulești
  • gugiuleai
  • gugiuliși
  • gugiuliseși
a III-a (el, ea)
  • gugiulește
(să)
  • gugiulească
  • gugiulea
  • gugiuli
  • gugiulise
plural I (noi)
  • gugiulim
(să)
  • gugiulim
  • gugiuleam
  • gugiulirăm
  • gugiuliserăm
  • gugiulisem
a II-a (voi)
  • gugiuliți
(să)
  • gugiuliți
  • gugiuleați
  • gugiulirăți
  • gugiuliserăți
  • gugiuliseți
a III-a (ei, ele)
  • gugiulesc
(să)
  • gugiulească
  • gugiuleau
  • gugiuli
  • gugiuliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • guguli
  • gugulire
  • gugulit
  • gugulitu‑
  • gugulind
  • gugulindu‑
singular plural
  • gugulește
  • guguliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gugulesc
(să)
  • gugulesc
  • guguleam
  • gugulii
  • gugulisem
a II-a (tu)
  • gugulești
(să)
  • gugulești
  • guguleai
  • guguliși
  • guguliseși
a III-a (el, ea)
  • gugulește
(să)
  • gugulească
  • gugulea
  • guguli
  • gugulise
plural I (noi)
  • gugulim
(să)
  • gugulim
  • guguleam
  • gugulirăm
  • guguliserăm
  • gugulisem
a II-a (voi)
  • guguliți
(să)
  • guguliți
  • guguleați
  • gugulirăți
  • guguliserăți
  • guguliseți
a III-a (ei, ele)
  • gugulesc
(să)
  • gugulească
  • guguleau
  • guguli
  • guguliseră
guli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

giugiuli, giugiulescverb

  • 1. familiar A (se) dezmierda, a (se) mângâia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dorul lui e mare domn; Seara cînd îi vine somn Trebuie să i-l adorm, Dimineața să-l trezesc, Peste zi să-l giugiulesc! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 126. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se drăgosti. DLRLC
      • format_quote figurat (Despre păsări) Un stol de porumbițe albe ca zăpada se giugiuleau și se jucau. RUSSO, O. 163. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.