6 definiții pentru giugiulit (s.n.) gugulit gulit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

giugiulit1 sn [At: DELAVRANCEA, S. 5 / V: gug~, gugu~ / Pl: ~uri / E: giugiuli] 1-3 Giugiulire (1-3).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: giugiulit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • giugiulit
  • giugiulitul
  • giugiulitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • giugiulit
  • giugiulitului
plural
vocativ singular
plural
gugulit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gugulit
  • gugulitul
  • gugulitu‑
  • guguli
  • gugulita
plural
  • guguliți
  • guguliții
  • gugulite
  • gugulitele
genitiv-dativ singular
  • gugulit
  • gugulitului
  • gugulite
  • gugulitei
plural
  • guguliți
  • guguliților
  • gugulite
  • gugulitelor
vocativ singular
plural
gulit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)