forja vt [At: IOANOVICI, TEHN. 44 / Pzi: ~jez / E: fr forger] A prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul unui ciocan sau al unei prese.

FORJA, forjez, vb. I. Tranz. A lucra, a prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul ciocanului sau al presei.

FORJA vb. I. tr. 1. A prelucra (un metal), prin deformare plastică la cald sau la rece, cu ajutorul presei și al ciocanului. 2. (Fig.) A făuri, a crea. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jînd. / < fr. forger].

FORJA vb. tr. 1. a prelucra (un metal, un aliaj) prin deformare plastică la cald sau la rece. 2. (fig.) a făuri, a crea. (< fr. forger)

A FORJA ~ez tranz. (metale, aliaje etc.) A prelucra prin deformare plastică sub presiune. /<fr. forger

forjă sf [At: IOANOVICI, TEHN. 53 / V: (înv) ~je / Pl: ~je / E: fr forge] 1 Instalație simplă, fixă sau mobilă, pentru încălzirea metalelor în vederea forjării lor la cald, formată dintr-o vatră, o sursă de alimentare cu aer și un suport pe care se încălzesc metalele. 2 (Îs) ~ de câmp Forjă portativă cu vatră de fontă și cu un ventilator acționat cu piciorul prin intermediul unei pedale. 3 Cantitate de metal care se încălzește o dată la forjă (1). 4 Forjărie (1).

forje sf vz forjă

FORJĂ, forje, s. f. Instalație pentru încălzitul metalelor în vederea forjării, formată dintr-o vatră, o sursă de alimentare cu aer pentru întreținerea focului și un suport, la care se încălzesc metalele. V. cuptor. A trecut pe la furnal și Ștefan Pipău de la forjă. CĂLUGĂRU, O. P. 82. ◊ Forjă de cîmp = forjă portativă cu o vatră de fontă și un ventilator acționat cu piciorul. ◊ Fig. O forjă răsună-n inima lumii, Se zbuciumă fierul în clește, Dar nou și curat, ca din horbota spumii, Un neam mai frumos se ivește. BANUȘ, B. 113.

FORJĂ s.f. Instalație simplă, fixă sau mobilă, pentru încălzirea metalelor în vederea forjării, formată dintr-o vatră, o sursă de alimentare cu aer și un suport pe care se încălzesc metalele. ♦ Atelier de fierărie. [< fr. forge].

FORJĂ s. f. 1. instalație simplă, fixă sau mobilă, pentru încălzirea metalelor în vederea forjării. 2. forjărie. (< fr. forge)

FORJĂ ~e f. tehn. 1) Instalație pentru încălzirea metalelor care urmează să fie forjate la cald. 2) Cantitate de metal cât poate încălzi o astfel de instalație dintr-o dată. 3) v. FORJĂRIE. /<fr. forge

*fórjă f., pl. e (fr. forge. V. fabrică). Cuptor mic de ferărie portativ care se întrebuințează în armată.

forja (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. forjez, 3 forjează, 1 pl. forjăm; conj. prez. 1 sg. să forjez, 3 să forjeze; ger. forjând

forja (a ~) vb., ind. prez. 3 forjează, 1 pl. forjăm; conj. prez. 3 să forjeze; ger. forjând

forja vb., ind. prez. 1 sg. forjez, 3 sg. și pl. forjează, 1 pl. forjăm; conj. prez. 3 sg. și pl. forjeze; ger. forjând

forja (ind. prez. 3 sg. și pl. forjează, 1 pl. forjăm, ger. forjînd)

forjă s. f., art. forja, g.-d. art. forjei; pl. forje

forjă s. f., art. forja, g.-d. art. forjei; pl. forje

forjă s. f., art. forja, g.-d. art. forjei; pl. forje

forjă, pl. forje

FORJĂ s. forjerie. (Secție de ~ a unei uzine.)

FORJĂ s. forjerie. (Secția de ~ a unei uzine.)