FORJĂ, forje, s. f. Instalație pentru încălzitul metalelor în vederea forjării, formată dintr-o vatră, o sursă de alimentare cu aer pentru întreținerea focului și un suport, la care se încălzesc metalele. V. cuptor. A trecut pe la furnal și Ștefan Pipău de la forjă. CĂLUGĂRU, O. P. 82. ◊ Forjă de cîmp = forjă portativă cu o vatră de fontă și un ventilator acționat cu piciorul. ◊ Fig. O forjă răsună-n inima lumii, Se zbuciumă fierul în clește, Dar nou și curat, ca din horbota spumii, Un neam mai frumos se ivește. BANUȘ, B. 113.