fora² vi [At: PREV. ACCID. 56 / Pzi: ~rez / E: fr forer, lat forare] 1 A săpa găuri de sondă în vederea cercetării structurilor geologice, a explorării sau exploatării unor zăcăminte de substanțe minerale utile. 2 (Fam) A cerceta.

fora¹ av [At: ALECSANDRI, T. 429 / E: ngr φόρα] (Înv; la jocul de cărți) 1 Înainte. 2 Cu elan.

forăi vi [At: CREANGĂ, P. 187 / V: ~roi / Pzi: forăi, (reg) ~esc / E: fo] (Pop; d. animale) 1 A sufla cu forță aer pe nări. 2 A sforăi.

foroi v vz forăi

FORA, forez, vb. I. Intranz. A săpa găuri de sondă, pentru a ajunge la straturi de gaze, țiței, apă sau la zăcăminte de minereu.

FORĂI, forăiesc, vb. IV. Intranz. (Despre cai sau, p. ext., despre alte animale) A sufla cu forță aer pe nări, a respira zgomotos; a sforăi, a fornăi. Caii au forăit pe oglinda apelor bînd prelung din izvoare. SADOVEANU, N. P. 78. Calul fiului de crai începe atunci a forăi, a sări în două picioare și a da înapoi. CREANGĂ, P. 187. ◊ Fig. Morarul s-a oprit forăind ca un harmăsar strunit. SADOVEANU, M. C. 17.

FORA vb. I. intr. A găuri (prin săpare) pămîntul pentru a ajunge la stratul de țiței, la zăcămintele de minereu etc. [< fr. forer, cf. lat. forare].

FORA vb. intr. a găuri (prin săpare) pământul pentru a ajunge la straturi de țiței, la zăcămintele de minereu etc. (< fr. forer, lat. forare)

A FORA ~ez tranz. (roci, straturi dure etc.) A supune unei operații de foraj. /<fr. forer, lat. forare

forăì v. Mold. a sforăi: calul începe a sări forăind CR.; [Onomatopee].

fórăĭ, V. sforăĭ.

sfórăĭ (sud) și fórăĭ și hórăĭ (nord) și -ĭésc a -í v. intr. (imit. rudă cu sfîrîĭ, horcăĭ, hîrîĭ, fornăĭ). Răsuflu pe nas ținînd și gura cascată în somn și scot un sunet horcăit, cum fac maĭ ales bătrîniĭ: a dormi sforăind. Fac să vibreze aeru pe nas, vorbind de caĭ, maĭ ales cînd le e frică. – Și fúruĭ (Olt. Serbia).

fora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. forez, 3 forează; conj. prez. 1 sg. să forez, 3 să foreze

forăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 forăie, imperf. 3 pl. forăiau; conj. prez. 3 să forăie

fora (a ~) vb., ind. prez. 3 forează

forăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 forăie, imperf. 3 sg. forăia; conj. prez. 3 să forăie

fora vb., ind. prez. 1 sg. forez, 3 sg. și pl. forează

forăi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. forăie, imperf. 3 sg. forăia

FORA vb. a sonda. (A ~ la mari adâncimi.)

FORA vb. a sonda. (A ~ la mari adîncimi.)

FORĂI vb. a fornăi, a sforăi, (reg.) a necheza, a țîfni. (Caii ~.)

forăi vb. v. SFORĂI.

forăi (-ăesc, forăit), vb. – A sforăi. Creație expresivă, cf. hor. – Numeroase var.: forcăi, cf. horcăi; forcoti (a fluiera); sforăi (după Cihac, II, 340, din sl. svara „tumult”); sforcăi; (s)fornăi; fîrnîi; cf. și sfîrîi. Der. (s)forăială, s. f. (acțiunea de a sforăi); (s)forăilă, s. m. (poreclă dată celui care sforăie); sforăitor, adj. (zgomotos, vanitos).

forăi, forăiesc, (fornăi), vb. intranz. – (ref. la oameni) A respira cu putere pe nas; a sforăi (Maram., Trans., Bucov.). – Creație expresivă, cf. sforăi, forcoti, horcăi (DER, MDA).

JUIZ DE FORA, oraș în SE Braziliei (Minas Gerais), pe râul Parabuina, la 130 km N de Rio de Janeiro; 399,3 mii loc. (1993). Nod de comunicații. Centru comercial (cafea, orez, animale). Expl. de bauxită și staniu. Topitorie de zinc. Ind. constr. de mașini, textilă (tricotaje), piel. și încălț., alim. (zahăr, bere). Hidrocentrală. Universitate. Fundat în 1709. Vechiul nume: Parabuina.