FORĂI, forăiesc, vb. IV. Intranz. (Despre cai sau, p. ext., despre alte animale) A sufla cu forță aer pe nări, a respira zgomotos; a sforăi, a fornăi. Caii au forăit pe oglinda apelor bînd prelung din izvoare. SADOVEANU, N. P. 78. Calul fiului de crai începe atunci a forăi, a sări în două picioare și a da înapoi. CREANGĂ, P. 187. ◊ Fig. Morarul s-a oprit forăind ca un harmăsar strunit. SADOVEANU, M. C. 17.