forăi (-ăesc, forăit), vb. – A sforăi. Creație expresivă, cf. hor. – Numeroase var.: forcăi, cf. horcăi; forcoti (a fluiera); sforăi (după Cihac, II, 340, din sl. svara „tumult”); sforcăi; (s)fornăi; fîrnîi; cf. și sfîrîi. Der. (s)forăială, s. f. (acțiunea de a sforăi); (s)forăilă, s. m. (poreclă dată celui care sforăie); sforăitor, adj. (zgomotos, vanitos).