experimentat², ~ă a [At: CUCIURAN, D. 103/9 / V: (înv) esp~, (îvr) sp~ / Pl: ~ați, ~e / E: experimenta] 1 (D. oameni) Care are multă experiență într-un anumit domeniu Si: priceput, expert. 2 (Pex) Care a trecut prin multe încercări Si: încercat. 3 Care este (sau a fost) supus unei experiențe.

experimentat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: experimenta] 1-3 Experimentare (1-3).

EXPERIMENTAT, -Ă, experimentați, -te, adj. Care posedă experiență și cunoștințe practice într-un domeniu; instruit prin experiență; iscusit, priceput. Lăcătuș experimentat. ▭ Vezi tu potcoava asta, puiule? îl dăscăli cu un glas de corepetitor experimentat. REBREANU, R. II 74. ♦ Care are experiență în viață, care a trecut prin multe încercări; încercat. ÎI cheamă Patrocle, pentru că e un cîine de tîrg și pentru că e cuminte, experimentat, credincios și un protector al fetiței. IBRĂILEANU, S. 8.

EXPERIMENTAT, -Ă adj. Care posedă multă experiență, priceput. ♦ Care a trecut prin multe încercări. [< experimenta].

EXPERIMENTAT, -Ă adj. care posedă multă experiență, priceput. ◊ care a trecut prin multe încercări. (< experimenta)

EXPERIMENTAT ~tă (~ți, ~te) 1) Care a acumulat experiență într-un domeniu de activitate. Medic ~. 2) Care a trecut prin greutățile vieții; încercat; călit; oțelit. /v. a experimenta

experimentat a. cu multă experiență.

*experimentát, -ă adj. Care are experiență (practică) a lucrurilor: om experimentat.

esperimenta v vz experimenta

esperimentat, ~ă a vz experimentat

experimenta vt [At: I. IONESCU, V. 35/11 / V: (înv) esp~, (rar) sperimânta^[1] / Pzi: ~tez / E: fr expérimenter] 1 (C. i. obiecte, metode, procedee etc.) A supune la o probă, încercare, pentru a vedea dacă poate corespunde scopului, cerințelor etc. 2 A face un experiment (1). 3 (C. i. sentimente, trăiri etc.) A simți. corectat(ă)

EXPERIMENTA, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiențe. Am experimentat o nouă metodă de lucru.

ESPERIMENTA vb. I. v. experimenta.

EXPERIMENTA vb. I. tr. A verifica pe cale de experiment. [Var. esperimenta vb. I. / < fr. expérimenter].

EXPERIMENTA vb. tr. a verifica prin experiență. (< fr. expérimenter, lat. experimentare)

A EXPERIMENTA ~ez tranz. A verifica prin experimente. /<fr. expérimenter, lat. experimentare

experimentà v. 1. a verifica prin experiențe; 2. a face experiențe.

*experimentéz v. tr. (lat. experimentare, fr. expérimenter). Încerc, verific pin experiență.

experimentat adj. m., pl. experimentați; f. sg. experimentată, pl. experimentate

experimenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. experimentez, 3 experimentează; conj. prez. 1 sg. să experimentez, 3 să experimenteze

experimenta (a ~) vb., ind. prez. 3 experimentează

experimenta vb., ind. prez. 1 sg. experimentez, 3 sg. și pl. experimentează

EXPERIMENTAT adj. 1. v. competent. 2. încercat, pățit. (Om ~.) 3. deprins, încercat, priceput, rutinat, versat. (Un ochi ~.)

EXPERIMENTAT adj. 1. bun, capabil, competent, destoinic, dotat, încercat, înzestrat, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic, (rar) preparat, (înv. și pop.) harnic, (pop.) cercat, (înv.) ispitit, mîndru, practic, practicos, practisit, putincios. (Un inginer ~) 2. încercat, pățit. (Om ~.) 3. deprins, încercat, priceput, rutinat, versat. (Un ochi ~.)

EXPERIMENTA vb. a încerca, a proba. (A ~ o nouă metodă.)

EXPERIMENTA vb. a încerca, a proba. (A ~ o nouă metodă.)