opțiuni
  • info

2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

duhovnici [At: VALIAN, V. / Pzi: ~icesc / E: duhovnic] (Bis) 1 vt (D. duhovnici) A primi spovedania unui credincios. 2 vr A se spovedi.

DUHOVNICI, duhovnicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) spovedi. – Din duhovnic.

A SE DUHOVNICI mă ~esc intranz. înv. (despre credincioși creștini) A mărturisi unui duhovnic păcatele în vederea iertării lor; a se spovedi. /Din duhovnic

duhovnicì v. a se spovedi: prietena nu se mai duhovnicește la Căldurășani CAR.

DUHOVNIC, duhovnici, s. m. (La ortodocși) Preot care spovedește pe credincioși; confesor. ♦ Fig. Persoană căreia cineva îi încredințează toate tainele, gândurile, intențiile sale intime. – Din sl. duhovĭnikŭ.

duhomnic sm vz duhovnic

duhopnic sm vz duhovnic

duhovnec sm vz duhovnic

duhovnic sm [At: CORESI, EV. 306/10 / V: (înv) dehoan~, ~homn~, ~nec / Pl: ~ici / E: vsl дооуховьникь] 1 (Bis) Preot care spovedește pe credincioși Si: (liv) confesor. 2 (Fig) Persoană căreia cineva îi încredințează toate tainele, gândurile, intențiile sale intime.[1]

  1. Prima var., posibil incorectă în original, aceasta neavând o def. proprie — LauraGellner

DUHOVNIC, duhovnici, s. m. Preot care spovedește pe credincioși; confesor. ♦ Fig. Persoană căreia cineva îi încredințează toate tainele, gândurile, intențiile sale intime. – Din sl. duhovĭnikŭ.

DUHOVNIC, duhovnici, s. m. (În religia creștină) Preot care spovedește pe credincioși. Starețul, milostivindu-se, i-a dat duhovnic. SADOVEANU, Z. C. 236. Ce să te mai spovedești? Ce-i să spui duhovnicului? NEGRUZZI, S. I 156.

DUHOVNIC ~ci m. Preot care oficiază ritualul spovedaniei; confesor. /<sl. duhoviniku

duhovnic m. părinte sufletesc, preot căruia se mărturisește [!] păcatele. [Slav. DUHOVNĬKŬ].

duhóvnic m. (vsl. duhovĭnikŭ). Confesor, preut căruĭa-ĭ mărturiseștĭ păcatele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

duhovnic s. m., pl. duhovnici

duhovnic s. m., pl. duhovnici

duhovnic s. m., pl. duhovnici

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DUHOVNICI vb. v. mărturisi, spovedi.

duhovnici vb. v. MĂRTURISI. SPOVEDI. erată

DUHOVNIC s. v. cleric.

DUHOVNIC s. v. confesor.

duhovnic s. v. CLERIC.

DUHOVNIC s. (BIS.) confesor, (astăzi rar) spiritual, (înv.) mărturisitor, spoveditor. (Preotul care spovedește se numește ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

duhovnic (duhovnici), s. m. – Confesor, părinte spiritual. – Megl. dovnic. Sl. duchovĭnikŭ, bg. duhovnik, din sl. duchŭ „spirit”, cf. duh. – Der. duhovnicesc, adj. (confesional; spiritual); duhovnicește, adv. (spiritual); duhovnici, vb. (a spovedi, a confesa); duhovnicie, s. f. (misiunea de a spovedi).

Intrare: duhovnici
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • duhovnici
  • duhovnicire
  • duhovnicit
  • duhovnicitu‑
  • duhovnicind
  • duhovnicindu‑
 singular plural
  • duhovnicește
  • duhovniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • duhovnicesc
 (să)
  • duhovnicesc
  • duhovniceam
  • duhovnicii
  • duhovnicisem
a II-a (tu)
  • duhovnicești
 (să)
  • duhovnicești
  • duhovniceai
  • duhovniciși
  • duhovniciseși
a III-a (el, ea)
  • duhovnicește
 (să)
  • duhovnicească
  • duhovnicea
  • duhovnici
  • duhovnicise
plural I (noi)
  • duhovnicim
 (să)
  • duhovnicim
  • duhovniceam
  • duhovnicirăm
  • duhovniciserăm
  • duhovnicisem
a II-a (voi)
  • duhovniciți
 (să)
  • duhovniciți
  • duhovniceați
  • duhovnicirăți
  • duhovniciserăți
  • duhovniciseți
a III-a (ei, ele)
  • duhovnicesc
 (să)
  • duhovnicească
  • duhovniceau
  • duhovniciră
  • duhovniciseră
Intrare: duhovnic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duhovnic
  • duhovnicul
  • duhovnicu‑
plural
  • duhovnici
  • duhovnicii
genitiv-dativ singular
  • duhovnic
  • duhovnicului
plural
  • duhovnici
  • duhovnicilor
vocativ singular
  • duhovnicule
  • duhovnice
plural
  • duhovnicilor
duhomnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
duhopnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
duhovnec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

duhovnici, duhovnicescverb

etimologie:
  • duhovnic DLRM

duhovnic, duhovnicisubstantiv masculin

  • 1. (La ortodocși) Preot care spovedește pe credincioși. DEX '09 DLRLC
    sinonime: confesor
    • format_quote Starețul, milostivindu-se, i-a dat duhovnic. SADOVEANU, Z. C. 236. DLRLC
    • format_quote Ce să te mai spovedești? Ce-i să spui duhovnicului? NEGRUZZI, S. I 156. DLRLC
    • 1.1. figurat Persoană căreia cineva îi încredințează toate tainele, gândurile, intențiile sale intime. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.