2 intrări
25 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (5)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZMORȚIT, -Ă, dezmorțiți, -te, adj. 1. (Despre ființe) Ieșit din amorțeală, trezit din toropeală; fig. trezit din starea de pasivitate; reînviat. 2. (Despre pământ) Dezghețat. – V. dezmorți.
DEZMORȚIT, -Ă, dezmorțiți, -te, adj. 1. (Despre ființe) Ieșit din amorțeală, trezit din toropeală; fig. trezit din starea de pasivitate; reînviat. 2. (Despre pământ) Dezghețat. – V. dezmorți.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
dezmorțit2, ~ă a [At: PISCUPESCU, O. 249/17 / V: (reg) diz~, ~zam~ / S și: desm~ / Pl: ~iți, ~e / E: dezmorți] 1 (D. ființe sau părți ale corpului lor) Care a ieșit din amorțeala pricinuită de nemișcare, de frig, de îngheț, readus în simțire. 2 (Pex) Mlădios și sprinten. 3 (Fig) Trezit din starea de pasivitate Si: reanimat, reînsuflețit, reînviat. 4-5 (D. obiecte aflate la temperaturi scăzute) Adus sau ajuns la o temperatură mai ridicată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezmorțit1 sn [At: MDA ms / E: dezmorți] 1-4 Dezmorțire (1-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZMORȚIT, -Ă, dezmorțiți, -te, adj. 1. (Despre ființe, mai ales despre părțile corpului omenesc) Ieșit din amorțeală, trezit din toropeală. Primăvara, albinele dezmorțite își încep munca. 2. (Despre natură și despre elementele ei) Reînviat. Se simte ca un trunchi dezmorțit în primăvară. C. PETRESCU, Î. II 76. Pămîntul dezmorțit... Și de asprimea iernii simțindu-se ferit, De-o nouă-ntinerire ferice se pătrunde. ALECSANDRI, P. III 35.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZMORȚI, dezmorțesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate din amorțeală; fig. a (se) trezi din inerție, a (se) anima, a (se) însufleți. ◊ Expr. (Refl.) A i se dezmorți (cuiva) limba = a i se dezlega (cuiva) limba, v. dezlega. 2. Refl. (Despre lichide foarte reci) A deveni mai puțin rece. ♦ (Despre pământ) A se dezgheța. – Pref. dez- + [a]morți.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezamorți v vz dezmorți
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezamorțit, ~ă a vz dezmorțit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezmorți vtr [At: LB / V: ~zam~, diz~ (S și: dis~), (reg) ~murțî (S și: ~murțî) / S și: desm~ / Pzi: ~țesc / E: dez- + (a)morți] 1 vt (D. ființe sau părți ale corpului lor) A ieși din amorțeala pricinuită de nemișcare, de frig, de îngheț, a reîncepe să miște, să simtă, a-și reveni din înțepenire. 2 vr (Rar; îe) A (i) se ~ (cuiva) limba A începe să vorbească, a i se dezlega limba Cf dezlega. 3-4 vtr (Fig) A (se) trezi din starea de pasivitate, a reveni sau a face să revină la viață, la o stare activă. 5 vt (Îvr) A intensifica. 6-7 vtr (C.i. obiecte la temperaturi scăzute) A aduce sau a ajunge la o temperatură mai ridicată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
diazmorțit, ~ă a vz dezmorțit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
disamorți v vz dezamorți
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dizmorți v vz dezmorți
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZMORȚI, dezmorțesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate din amorțeala pricinuită de nemișcare, de frig sau de îngheț; fig. a (se) trezi din starea de pasivitate, a reveni sau a face să revină la viață. ◊ Expr. (Refl.) A i se dezmorți (cuiva) limba = a i se dezlega (cuiva) limba. v. dezlega. 2. Refl. (Despre un lichid foarte rece) A deveni mai puțin rece. ♦ (Despre pământ) A se dezgheța. – Dez- + [a]morți.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
DEZMORȚI, dezmorțesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre ființe, mai ales despre om sau despre părți ale corpului său) A ieși din amorțeala pricinuită de nemișcare, de frig sau de îngheț; fig. a se trezi din starea de nesimțire sau de inerție. Ar trebui să te duci și tu cu femeile la bucătărie, să te dezmorțești puțin, că pînă acum te-ai zbuciumat. DEMETRIUS, V. 126. M-am scoborît din trăsură să mă dezmorțesc. IBRĂILEANU, A. 118. ◊ Expr. A i se dezmorți (cuiva) limba = a i se dezlega limba, v. dezlega. Pe cînd însă, pe sub șure și la vatra bordeiului, ospățul și paturile se gătesc... limbile se dezmorțesc și prin glume, prin rîsuri cu hohote, ele răscumpără lungile ore de tăcere ale zilei. ODOBESCU, S III 19. ◊ Tranz. (Subiectul este omul sau, mai rar, un animal; complementul indică părți ale corpului, fig. oasele) Rîzînd către oșteni, își dezmorțeau ciolanele. SADOVEANU, Z. C. 204. Bătu talpa mai apăsat să-și dezmorțească vîrful degetelor în pantofii pirpirii. C. PETRESCU, C. V. 118. Dar calul răsuflă o dată bine și se scutură de-și dezmorți oasele, că doară stătuse multă vreme acolo ca-ntr-o temniță legat scurt. RETEGANUL, P. V 37. 2. (Despre o apă foarte rece) A deveni mai puțin rece (sub acțiunea căldurii). ♦ (Despre pămînt) A se dezgheța. Pămîntul începe să se dezmorțească. ♦ Fig. A reînvia, a se anima. Primăvara, întreaga vegetație se dezmorțește. ▭ Deși vremea se dezmorțise, zăpada era tot întreagă. GALACTION, O. I 101.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE DEZMORȚI mă ~esc intranz. 1) (despre persoane sau părți ale corpului lor) A reveni din starea de amorțeală; a se dezgheța. 2) (despre pământ) A se muia din cauza temperaturii mai ridicate de zero grade. 3) fig. A ieși din starea de inerție. 4) (despre natură) A se trezi la viață; a renaște; a reînvia. /dez- + a amorți
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A DEZMORȚI ~esc tranz. A face să se dezmorțească. /dez- + a amorți
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
desmorți v. a trezi din amorțeală.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezmorțésc v. tr. Scot din amorțeală, dezgurzesc. V. refl. Mă dezgurzesc. – În Olt. dezmu-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dezmorți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmorțesc, 3 sg. dezmorțește, imperf. 1 dezmorțeam; conj. prez. 1 sg. să dezmorțesc, 3 să dezmorțească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dezmorți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmorțesc, imperf. 3 sg. dezmorțea; conj. prez. 3 să dezmorțească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezmorți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmorțesc, imperf. 3 sg. dezmorțea; conj. prez. 3 sg. și pl. dezmorțească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dezmorți
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
desmorțesc, -țeam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEZMORȚI vb. v. dezgheța.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZMORȚI vb. a (se) dezgheța. (Se ~ puțin la gura sobei.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A se dezmorți ≠ a înțepeni
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) Surse flexiune: IVO-III | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
dezmorțit, dezmorțităadjectiv
- 1. (Despre ființe) Ieșit din amorțeală, trezit din toropeală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Primăvara, albinele dezmorțite își încep munca. DLRLC
- 1.1. Trezit din starea de pasivitate. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: reînviat
- Se simte ca un trunchi dezmorțit în primăvară. C. PETRESCU, Î. II 76. DLRLC
-
-
- 2. Despre pământ: dezghețat. DEX '09 DEX '98sinonime: dezghețat
- Pămîntul dezmorțit... Și de asprimea iernii simțindu-se ferit, De-o nouă-ntinerire ferice se pătrunde. ALECSANDRI, P. III 35. DLRLC
-
etimologie:
- dezmorți DEX '98 DEX '09
dezmorți, dezmorțescverb
- 1. A ieși sau a scoate din amorțeală. DEX '09 DLRLCantonime: înțepeni
- M-am scoborît din trăsură să mă dezmorțesc. IBRĂILEANU, A. 118. DLRLC
- Rîzînd către oșteni, își dezmorțeau ciolanele. SADOVEANU, Z. C. 204. DLRLC
- Bătu talpa mai apăsat să-și dezmorțească vîrful degetelor în pantofii pirpirii. C. PETRESCU, C. V. 118. DLRLC
- Dar calul răsuflă o dată bine și se scutură de-și dezmorți oasele, că doară stătuse multă vreme acolo ca-ntr-o temniță legat scurt. RETEGANUL, P. V 37. DLRLC
- 1.1. A (se) trezi din inerție, a (se) anima, a (se) însufleți. DEX '09 DLRLC
- Ar trebui să te duci și tu cu femeile la bucătărie, să te dezmorțești puțin, că pînă acum te-ai zbuciumat. DEMETRIUS, V. 126. DLRLC
- Primăvara, întreaga vegetație se dezmorțește. DLRLC
- Deși vremea se dezmorțise, zăpada era tot întreagă. GALACTION, O. I 101. DLRLC
-
- A i se dezmorți (cuiva) limba = a i se dezlega (cuiva) limba. DEX '09 DLRLC
- Pe cînd însă, pe sub șure și la vatra bordeiului, ospățul și paturile se gătesc... limbile se dezmorțesc și prin glume, prin rîsuri cu hohote, ele răscumpără lungile ore de tăcere ale zilei. ODOBESCU, S III 19. DLRLC
-
-
- 2. (Despre lichide foarte reci) A deveni mai puțin rece. DEX '09 DLRLC
- 2.1. (Despre pământ) A se dezgheța. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dezgheța
- Pământul începe să se dezmorțească. DLRLC
-
-
etimologie:
- Prefix dez- + [a]morți. DEX '09