dezmorțit², ~ă a [At: PISCUPESCU, O. 249/17 / V: (reg) diz~, ~zam~ / S și: desm~ / Pl: ~iți, ~e / E: dezmorți] 1 (D. ființe sau părți ale corpului lor) Care a ieșit din amorțeala pricinuită de nemișcare, de frig, de îngheț, readus în simțire. 2 (Pex) Mlădios și sprinten. 3 (Fig) Trezit din starea de pasivitate Si: reanimat, reînsuflețit, reînviat. 4-5 (D. obiecte aflate la temperaturi scăzute) Adus sau ajuns la o temperatură mai ridicată.