4 intrări

43 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUTE, cute, s. f. Piatră de gresie pentru ascuțit uneltele tăioase (mai ales coasa); arcer. – Lat. cos, cotis.

CUTE, cute, s. f. Piatră de gresie pentru ascuțit uneltele tăioase (mai ales coasa); arcer. – Lat. cos, cotis.

cute1 av [At: BELDIMAN, N. P. II 86 / E: nct] Câte.

cute2 sf [At: DOSOFTEI, PS. 173 / V: ~de / Pl:cuți/ E: ml cos, cotis] 1 Piatră de gresie folosită pentru ascuțit uneltele tăioase Si: acer. 2 Miezul apătos și cleios, având forma unei dungi, din pâinea necoaptă bine Si: clisă, slănină. 3 Albie naturală pe coasta unui deal Cf canal, șanț, ududui.

cute4 sf [At: I. CR. V, 152 / Pl: nct / E: nct] (Buc) Tutun de pipă din frunze întregi.

cute3 sf [At: PAMFILE, J. II 327 / Pl: nct / E: nct] (Pop) Parte a cimpoiului făcută din soc și introdusă în carabă.

CUTE, cute, s. f. Piatră de ascuțit instrumente tăioase (în special coasa); gresie. Moșneagul... scoase cutea... și începu să-și ascută coasa pe palmă. HOGAȘ, M. N. 71. Cosașii mergeau înainte... oprindu-se din cînd în cînd, ca să-și scoață cutea din teacă și să tragă cu ea de-a lungul coasei. SLAVICI, O. I 238. Ea scoase din fundul unei lăzi... o cute, o perie și o năframă. EMINESCU, N. 21.

CUTE ~ f. Bucată de rocă dură (piatră) folosită pentru ascuțit obiecte tăioase; gresie. /<lat. cos, cotis

CUTE s. f. (Mold.) Gresie. Briciu ascuțit pre cute. DOSOFTEI, PS Cuțitul pre cute se ascute. CANTEMIR, IST. Etimologie: lat. cos, costem.

cute f. piatră de ascuțit cuțitele. [Lat. COTEM].

cúte f. (lat. côs, côtis, cute; it. cote, pv. cot, vfr. couz, nfr. queux, queue. V. cuțit). Est. Gresie, peatră de ascuțit. V. arcer, brus, masat, tocilă.

CUTĂ, cute, s. f. 1. Îndoitură (adâncă) într-un obiect de îmbrăcăminte; încrețitură, fald, creț, pliu. ♦ Urmă, dungă rămasă pe o țesătură sau pe o hârtie în locul unde au fost îndoite. ♦ (Geol.) Deformare plastică a stratelor din scoarța Pământului, rezultată în urma procesului de cutare2. 2. Zbârcitură (a obrazului); rid, creț. – Din bg. kuta.

cu sf [At: DA / Pl: ~te / E: bg кута] 1 Îndoitură (adâncă) într-un obiect de îmbrăcăminte Si: creț2, fălci, încrețitură, pliu. 2 Urmă, dungă rămasă pe o țesătură, pe o hârtie etc, în locul unde au fost îndoite. 3 Încrețitură a scoarței pământului sub acțiunea forțelor tectonice. 4 Rid.

cuță1 sf [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ~țe / E: nct] (Trs; mpl) Fâșie (de slănină).

cuță2 sf [At: REV. CRIT. III, 121 / Pl: ~țe / E: mg koca] (Mgm) Femeie guralivă, care duce vorba de colo colo Si: cuțurie Cf cață.

cuță3 sf [At: ALECSANDRI, T. 435 / Pl: ~țe / E: cf cuțu] 1-4 Cățelușă (1-4).

CUTĂ, cute, s. f. 1. Îndoitură (adâncă) într-un obiect de îmbrăcăminte; încrețitură, fald, creț, pliu. ♦ Urmă, dungă rămasă pe o țesătură sau pe o hârtie în locul unde au fost îndoite. ♦ Încrețitură a scoarței pământului, formată sub acțiunea forțelor tectonice. 2. Zbârcitură (a obrazului); rid, creț. – Din bg. kuta.

CUTĂ, cute, s. f. 1. Îndoitură adîncă într-un obiect de îmbrăcăminte; încrețitură, creț, fald. Îndată cucoana Cristina ridică bărbia și scoate din cutele capotului ochelari mărginiți cu aur. SADOVEANU, P. S. 175. Stăm în jurul mamei... prinși în cutele rochiei ei. SAHIA, N. 48. Fusta în cute e îngustă și compusă din două bucăți. ODOBESCU, S.I 418. ◊ (Poetic) Trăsnet țîșnit din cutele norilor încărcați cu electricitate. MACEDONSKI, O. IV 73. ◊ Fig. Vorbise iar cu... acea voce care nu era a tui, ci a unei sălămîsdre otrăvite și reci care era în el, ascunsă adine de tot în cuta cea mai lăuntrică a inimii. DUMITRIU, B. F. 34. O veche vioară a cărei binefăcătoare sonoritate e totdeauna gata să ne mîngîie sufletul pînă în cele mai profunde și tainice cute. CARAGIALE, N. F. 16. ♦ Urmă, dungă rămasă pe o țesătură sau pe o hîrtie în locul unde au fost îndoite. ◊ încrețitură, îndoitură a scoarței pămîntului. [Soldații] se tîrau, folosind orice cută a terenului. CAMILAR, N. I 245. 2. Zbîrcitură (în pielea de pe obraz). I se cutremurau umerii și i se încrețeau cutele mărunte de pe lîngă ochi. DUMITRIU, V. L. 9. Aceste fețe... pîrlite în focul luptelor... nu prind cute. DELAVRANCEA, S. 174.

CUTĂ ~e f. 1) Îndoitură la un material textil sau la un obiect de îmbrăcăminte. 2) Încrețitură a pielii (mai ales pe față); rid; zbârcitură; creț. 3) Încrețitură a scoarței pământești, apărută sub acțiunea forțelor tectonice. /<bulg. kuta

cută f. 1. îndoitură la postavuri; 2. sbârcitură; 3. fășie: ridiche în cute și felii. [Cf. serb. KUT, unghiu].

cuță f. fam. cățea: să fiu buhna, să fiu cuța AL. [V. cuțu].

cútă f., pl. e (cp. cu lat. cŭtis, pele moale. V. cuțit). Vest. Îndoitură, încrețitură la haĭne. Zbîrcitură pe pele. Felie în lungu fructuluĭ: o cută de pepene.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cute s. f., g.-d. art. cutei; pl. cute

cute s. f., g.-d. art. cutei; pl. cute

cute s. f., g.-d. art. cutei; pl. cute

cu s. f., g.-d. art. cutei; pl. cute

cu s. f., g.-d. art. cutei; pl. cute

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUTE s. gresie, (reg.) arcer, (Ban.) brus. (~ pentru ascuțit coasa.)

CUTE s. gresie, (reg.) arcer, (Ban.) brus. (~ pentru ascuțit coasa.)

CU s. 1. creț, fald, godeu, pliseu, pliu, (reg.) pătură. (~ a unei rochii.) 2. v. boțitură. 3. îndoitură, (rar) răsfrângătură, răsfrânsătură, răsfrântură. (~ la un obiect de îmbrăcăminte.) 4. (GEOL.) încrețitură. (~ a scoarței terestre.) 5. v. încrețitură. 6. v. rid.

CU s. 1. creț, fald, godeu, pliseu, pliu, (reg.) pătură. (~ a unei rochii.) 2. boțitură, creț, încrețitură, îndoitură. (~ a pantalonilor necălcați.) 3. îndoitură, (rar) răsfrîngătură, răsfrînsătură, răsfrîntură. (~ la un obiect de îmbrăcăminte.) 4. (GEOL.) încrețitură. (~ a scoarței terestre.) 5. (ANAT.) încrețitură, pliu, (rar) sin. (La gușa unor animale se jormează ~e.) 6. creț, dungă, încrețitură, rid, zbîrcitură, (pop.) zbîrceală, zbîrci, (prin Transilv.) ranț, (fjg.) brazdă. (Față plină de ~e.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cute (cute), s. f. – Piatră de ascuțit. – Megl. cuti. Lar. cos (Pușcariu 471; Candrea-Dens., 467; REW 2275; DAR) cf. it. cote (calabr. cute), sp. (Burgos) codón „piatră”, port. godo. Rezultatul rom. nu este normal: cōtem trebuia să dea *coate, ca floremfloare. Pare a se datora analogiei cu cuțit și ascuți.

cută (cute), s. f.1. Pliu, îndoitură. – 2. Zbîrcitură, încrețitură, rid. – 3. Pungă sub ochi. – 4. (Rar) Felie, bucată tăiată. Origine incertă. Pare a fi vorba de lat. cŭtem „piele” (Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 61-3; Pușcariu 469; Lausberg 42; cf. părerea contrară la Domaschke 88), cf. sard. kude, sicil. kuti, piem. ku. Semantismul este dificil; poate trebuie explicat prin contaminarea cu gr. ϰότις „crestătură, incizie”. Cealaltă explicație, bazată pe bg. skut „margine, tiv” (Skok 67) nu este mai convingătoare. DAR propune bg. kutta, pe care nu îl cunoaștem, și care ar putea proveni din rom., dacă este cuvînt atît de rar cum pare. – Der. cuta, vb. (a îndoi, a face cute).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cute3 s.f. (reg.) tutun făcut din frunze netăiate, pentru lulea.

cute2 s.f. (reg.) parte a cimpoiului, făcută din soc și vârâtă în carabă.

cute1 s.f. (reg.) 1. piatră de ascuțit coasa; gresie, piatră, arcer. 2. dunga din pâinea necoaptă; clisă. 3. canal pe coasta unui deal.

cute, cute, s.f. – Piatră de gresie cu care se ascut uneltele tăioase (în special coasa sau briciul); arcer (ALRRM, 1969: 90). Termen specific subdialectului moldovenesc (Tratat, 1984: 231). – Lat. cutem (Felecan, 2011: 270); lat. cos, cotis „piatră dură” (DEX, MDA).

cute, cute, s.f. – Piatră de gresie cu care se ascut uneltele tăioase (în special coasa sau briciul); arcer (ALR 1969: 90). – Lat. cutem (Felecan 2011: 270).

cuță1, cuțe, s.f. (reg.; mai ales la pl.) fâșii de slănină pentru afumat.

cuță2, cuțe, s.f. (reg.) 1. cățea. 2. femeie guralivă, purtătoare de vorbe rele; clevetitoare.

diapir, cutăă, (engl.= diapir) un „sâmbure de sare” sau de oricare altă rocă care se poate comporta plastic și care poate străpunge rocile acoperitoare, mai moi, atunci când acționează o presiune litostatică (și laterală) mare. Termenul d. a fost introdus de Ludovic Mrazec pentru a descrie modul de apariție a „sâmburilor de sare” din anticlinalele faliate din curbura C. Orient.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CUTE, Ștefan (Nimigeanul sau Feldrihanul) (?-m. după 1761, n. Feldru, jud. Bistrița-Năsăud), țăran român. Conducător al luptei iobagilor din părțile Năsăudului și Rodnei din anii 1756-1762 împotriva patriciatului săsesc din Bistrița.

Intrare: cute
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cute
  • cutea
plural
  • cute
  • cutele
genitiv-dativ singular
  • cute
  • cutei
plural
  • cute
  • cutelor
vocativ singular
plural
Intrare: Cute
nume propriu (I3)
  • Cute
Intrare: cută
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cu
  • cuta
plural
  • cute
  • cutele
genitiv-dativ singular
  • cute
  • cutei
plural
  • cute
  • cutelor
vocativ singular
plural
Intrare: cuță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuță
  • cuța
plural
  • cuțe
  • cuțele
genitiv-dativ singular
  • cuțe
  • cuței
plural
  • cuțe
  • cuțelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cute, cutesubstantiv feminin

  • 1. Piatră de gresie pentru ascuțit uneltele tăioase (mai ales coasa). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Moșneagul... scoase cutea... și începu să-și ascută coasa pe palmă. HOGAȘ, M. N. 71. DLRLC
    • format_quote Cosașii mergeau înainte... oprindu-se din cînd în cînd, ca să-și scoață cutea din teacă și să tragă cu ea de-a lungul coasei. SLAVICI, O. I 238. DLRLC
    • format_quote Ea scoase din fundul unei lăzi... o cute, o perie și o năframă. EMINESCU, N. 21. DLRLC
etimologie:

cu, cutesubstantiv feminin

  • 1. Îndoitură (adâncă) într-un obiect de îmbrăcăminte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îndată cucoana Cristina ridică bărbia și scoate din cutele capotului ochelari mărginiți cu aur. SADOVEANU, P. S. 175. DLRLC
    • format_quote Stăm în jurul mamei... prinși în cutele rochiei ei. SAHIA, N. 48. DLRLC
    • format_quote Fusta în cute e îngustă și compusă din două bucăți. ODOBESCU, S.I 418. DLRLC
    • format_quote poetic Trăsnet țîșnit din cutele norilor încărcați cu electricitate. MACEDONSKI, O. IV 73. DLRLC
    • format_quote figurat Vorbise iar cu... acea voce care nu era a tui, ci a unei sălămîzdre otrăvite și reci care era în el, ascunsă adînc de tot în cuta cea mai lăuntrică a inimii. DUMITRIU, B. F. 34. DLRLC
    • format_quote figurat O veche vioară a cărei binefăcătoare sonoritate e totdeauna gata să ne mîngîie sufletul pînă în cele mai profunde și tainice cute. CARAGIALE, N. F. 16. DLRLC
    • 1.1. Urmă, dungă rămasă pe o țesătură sau pe o hârtie în locul unde au fost îndoite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. geologie Deformare plastică a stratelor din scoarța Pământului, rezultată în urma procesului de cutare. DEX '09 DLRLC
      • format_quote [Soldații] se tîrau, folosind orice cută a terenului. CAMILAR, N. I 245. DLRLC
  • 2. Zbârcitură (a obrazului). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote I se cutremurau umerii și i se încrețeau cutele mărunte de pe lîngă ochi. DUMITRIU, V. L. 9. DLRLC
    • format_quote Aceste fețe... pîrlite în focul luptelor... nu prind cute. DELAVRANCEA, S. 174. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.