13 definiții pentru rid


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rid1 sn [At: T. POPOVICI, S. 415 / Pl: ~uri / E: fr ride] 1 Încrețitură a pielii obrazului Si: creț (17), cută (4), zbârcitură, (reg) răvaș (4). 2 (Pex) Cută (1).

rid2 sn [At: BL VI, 192 / Pl: ~uri / E: săs Rid, Ritt] (Reg) Proprietate.

RID, riduri, s. n. Încrețitură a pielii obrazului; zbârcitură, cută, creț. – Din fr. ride.

RID, riduri, s. n. Încrețitură a pielii obrazului; zbârcitură, cută, creț. – Din fr. ride.

RID, riduri, s. n. (Mai ales la pl.) Încrețitură a pielii obrazului; zbîrcitură. Față plină de riduri.

RID s.n. (De obicei la pl.) Încrețitură, zbârcitură a pielii obrazului. [Pl. -uri. / < fr. ride].

RID s. n. 1. încrețitură, zbârcitură a pielii obrazului. 2. mică ondulație pe suprafața unui teren, a unui material plastic, pe zăpadă, nisipuri etc. (< fr. ride)

RID ~uri n. mai ales la pl. Încrețitură pe suprafața pielii (mai ales pe față); creț; zbârcitură; cută; dungă. /<fr. ride


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RID s. creț, cută, dungă, încrețitură, zbârcitură, (pop.) zbârceală, zbârci, (prin Transilv.) ranț, (fig.) brazdă. (O față plină de ~uri.)

RID s. creț, cută, dungă, încrețitură, zbîrcitură, (pop.) zbîrceală, zbîrci, (prin Transilv.) ranț, (fig.) brazdă. (O față plină de ~uri.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rid de dragaj, (engl.= groove marks) urmă liniară continuă, generată de un obiect transportat de un curent de apă pe supr. slab coezivă a unui sediment lutitic.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RID (< fr.) s. n. Încrețitură a pielii obrazului; zbârcitură, cută, creț, determinată de ruperea fibrelor elastice ale dermului. Se distind r. de expresie, care pot apărea de timpuriu, fiind legate de mimica feței (care imprimă o activitate specifică mușchilor faciali) și r. de îmbătrânire, care apar îndeosebi după 50 de ani, ca urmare a slăbirii rezistenței pielii.

Intrare: rid
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rid
  • ridul
  • ridu‑
plural
  • riduri
  • ridurile
genitiv-dativ singular
  • rid
  • ridului
plural
  • riduri
  • ridurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)