costrei sm [At: LB / V: ~tei, ~eme / Pl: ~eie sn / E: vsl костриежъ, bg кострей] 1 (Bot; reg) Plantă de lac cu foaia lată, tăioasă, înspicată Si: (reg) huler. 2 Planta erbacee Echinochloa crus-gallii, mare, cu rizom puternic și târâtor, cu flori purpurii Si: bălaur, belangher, uler. 3 (Bot; reg) Iarbă-bărboasă (Artemisia vulgaris). 4 (Bot; reg) Mohor (Setaria glauca) 5 (Bot; reg) Odos (Avena fatua). 6 (Bot; reg) Plantă cu frunze lineare ascuțite, aspre (Lithosplimuri arvenge) Si: mei-păsăresc. 7 (Bot; reg) Țăpoșică (Wadus shicta). 8 (Șîc ~-mare) Planta graminee Sorghum halepense, cu rizom puternic și spiculețe roșcate, foarte dăunătoare în culturile agricole, folosită ca plantă de nutreț Si: coada-vulpii.

COSTREI, costrei, s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizomul puternic și tîrîtor, cu flori purpurii; crește prin locuri deschise, pe lîngă,drumuri, prin grîne (Sorghum halepense); mohor. Drumul ție că ți-oi da, Prin foaia livdeiului Și prin a costreiului. PĂSCULESCU, L. P. 62. Foicică trei costrei, Fă-mă, doamne, dacă vrei, Fă-mă bulgăraș de tei. TEODORESCU, P. P. 273.

COSTREI, costrei, s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizomul puternic, tîrîtor și cu flori purpurii (Sorghum halepense). – Comp. bg. kostrjava.

COSTREI m. Plantă erbacee anuală din familia gramineelor, cu flori purpurii și rădăcini târâtoare, puternice, dăunătoare pentru culturile agricole. /cf. bulg. koštrjava

costréĭ m. ca plantă și n., pl. eĭe saŭ eĭurĭ, ca nutreț (vsl. kostrieva, d. kostĭ, os; rus. kostérĭ, neghină; rut. kosteréva, pol. kostrzewa). Mohor. Meĭ tătăresc. V. meĭ.

belengher^[1] sm vz costrei

costei³ sn vz costrei

costreme sfp vz costrei

costreiu m. 1. un fel de meiu pentru păsări (Panicum); 2. un fel de ovăz sălbatic (Avena fatua). [Slav. KOSTRIEVA].

costrei s. m., pl. costrei, art. costreii

costrei s. m., pl. costrei, art. costreii

costrei s. m., pl. costrei, art. costreii

costrei

costrei (costrei), s. m. – 1. Sorg (Sorghum halepense). – 2. Nume, mai puțin comun, dat altor plante relativ asemănătoare: Panicum Crus Galli; Setaria glauca; Avena fatua; Lithospermum officinale; Nardus stricta; Alopecurus pratensis. Sl., dar lipsește etimonul exact. Este desigur vorba de un cuvînt identic bg., slov. kostrĕva „Alopecurus pratensis” (Cihac, II, 74; Conev 44; DAR), sb. kostrava „Festuca” etc.

SORGHUM Adans., COSTREI, SORG, fam. Gramineae. Gen originar din regiunile tropicale, 13 specii, graminee, cca 95 cm înălțime. Frunze liniar-lanceolate, marginea întreagă, aspră, nervura centrală viguroasă, ieșită mult în relief. Panicul compus din spiculețe cu o floare, unele pedicelate, mascule, altele sesile, hermafrodite. Glume externe, lat-lanceolate, în vîrf cu 3 dinți. modificată

COSTREI s. (BOT.) 1. (Echinochloa crusgalli) (reg.) iarbă-bărboasă, iarbă-ghimpoasă, mohor-gros. 2. (Sorghum halepense) (reg.) bălur, belengher. 3. v. mohor. 4. v. troscot.

COSTREI s. v. iarba-câinelul pir-de-țelină, pir-gros.

costrei s. v. IARBA-CÎINELUI. PIR-DE-ȚELINĂ. PIR-GROS.

COSTREI s. (BOT.) 1. (Echinochloa crusgalli) (reg.) iarbă-bărboasă, iarbă-ghimpoasă, mohor-gros. 2. (Sorghum halepense) (reg.) bălur, belengher. 3. (Setaria glauca) mohor, (reg.) bursoacă.

costrei s.m. (reg.) 1. plantă tăioasă de lac, cu foaia lată; inspică, huler, sad. 2. mare plantă ierboasă cu flori purpurii; bălur, belengher. 3. iarbă-bărboasă. 4. mohor. 5. odos. 6. mei-păsăresc. 7. țăpoșică. 8. coada-vulpii.