cherchelit, ~ă a [At: DUNĂREANU, CH. 72 / V: ~ce~, chirchi~ / Pl: ~iți, ~e / E: chercheli] (Ușor) amețit de băutură Si: (reg) chiarbuz.

CHERCHELIT, -Ă, chercheliți, -te, adj. (Familiar) Ușor amețit de băutură; afumat. Au avut nenorocul să se prezinte lui Nicolaie Filipescu chercheliți, iar acesta i-a dat afară și a deschis ferestrele să iasă duhoarea de alcool. PAS, Z. II 220. Variantă: chirchilit, -ă (DUNĂREANU, CH. 72) adj.

CHERCHELIT, -Ă, chercheliți, -te, adj. (Fam.) Ușor amețit de băutură; afumat. – V. chercheli.

cherchelit a. amețit de vin. [Rostire populară din perpelit sau părpălit, pârlit pe d’asupra].

chercelit, ~ă a vz cherchelit

chercheli vr [At: DUNĂREANU, CH. 65 / V: (îrg) chirchi~, chiurchiu~ / Pzi: ~lesc / E: nct] A se ameți de băutură.

chirchili v vz chercheli

chirchilit, ~ă a vz cherchelit

chiur, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Reg) Cherchelit.

chiurchiuli v vz chercheli

CHERCHELI, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Familiar) A se ameți de băutură, a se afuma. – Variantă: chirchili (DUNĂREANU, CH. 65, CONTEMPORANUL, VII 148) vb. IV.

CHIRCHILI vb. IV v. chercheli.

CHIRCHILIT, -Ă adj. v. cherchelit.

CHERCHELI, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se ameți ușor de băutură; a se afuma. – Comp. magh. kérkedni.

A SE CHERCHELI mă ~esc intranz. pop. A se îmbăta ușor; a se ameți; a se afuma; a se aghesmui. /cf. ung. kérkedni

A CHERCHELI ~esc tranz. pop. A face să se cherchelească; a ameți; a afuma; a aghesmui. /cf. ung. kérkedni

cherchelésc (mă) v. refl. (cp. cu ung. kérkedni, kérködni, kérkelni, a se fuduli, și cu ngr. hirkilízo, cînt cucurigu). Fam. Mă amețesc, mă cam îmbăt. – Și chirchilesc, în nord și chĭurchĭulesc, în sud și chĭurchĭuluĭesc. V. pilesc 2 și călesc.

chirchilésc, V. cherchelesc.

chĭurchĭulésc, -luĭésc, V. cherchelesc.

chercheli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă cherchelesc, 3 sg. se cherchelește, imperf. 1 sg. mă chercheleam; conj. prez. 1 sg. să mă cherchelesc, 3 să se cherchelească; imper. 2 sg. afirm. cherchelește-te; ger. cherchelindu-mă

!chercheli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se cherchelește, imperf. 3 sg. se cherchelea; conj. prez. 3 să se cherchelească

chercheli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cherchelesc, imperf. 3 sg. cherchelea; conj. prez. 3 sg. și pl. cherchelească

CHERCHELIT adj. v. beat.

CHERCHELIT adj. amețit, băut, beat, îmbătat, turmentat, (livr.) grizat, (rar) trecut, (înv. și pop.) candriu, (pop.) turlac, vîjîit, (reg.) amnărit, învinoșat, rătutit, vinos, (prin Ban.) chermeleu, (Transilv. și Maram.) șumen, (prin Transilv.) șumenit, (fam. fig.) afumat, aghesmuit, făcut, oțelit, pilit, sfințit, tămîiat, tîrnosit, trăsnit, turtit, (arg.) mahit, matol, matosit. (Un om ~.)

CHERCHELI vb. v. îmbăta.

CHERCHELI vb. a (se) ameți, a (se) îmbăta, a (se) turmenta, (livr.) a (se) griza, (pop.) a (se) turlăci, (prin Transilv.) a (se) amnări, (Mold.) a (se) chefălui, (Transilv. și Ban.) a (se) șumeni, (fam.) a (se) învinoșa, a (se) matosi, (fam. fig.) a (se) afuma, a (se) aghesmui, a (se) căli, a (se) ciupi, a (se) cîrpi, a (se) magnetiza, a (se) pili, a (se) sfinți, a (se) tămîia, a (se) trăsni, a (se) turti, (rar fig.) a (se) tîrnosi, a (se) turci, (reg. fig.) a (se) flecui, a (se) oțeli, (arg.) a (se) mahi, a (se) matoli. (S-a cam ~ cu rachiu.)

chercheli (-lesc, -it), vb. – A fi amețit, a se îmbăta ușor. – Var. chirchi(u)li, cherchezi, chiurlui. Creație expresivă (cf. Graur, BL, IV, 91 și 97). S-au propus mai multe etimoane neconvingătoare: din mag. kérkedni „a presupune”, după Scriban, Arhiva, 1912; de la cherc și pili, după DAR; din mag. korhely „neisprăvit, coate-goale”, după Drăganu, Dacor, VI, 269. Ultima var. nu este clară; după cum nu este nici intenția primară a creației expresive. Este posibil să fie cuvînt din aceeași familie cu chercheriță, s. f. (păduche de oi, Melophagus ovinus; tăun, Hippobosca equina), cu var. chercheriță, chi(r)chi(ri)ță (după Conev 52 și Scriban, acest cuvînt derivă din bg. kekerica „broască,” ce pare tot un cuvînt expresiv). Dacă nu greșim în privința acestei ipoteze, imaginea de bază trebuie să fie cea a unui mers șovăielnic sau poticnit, ca cel al bețivului și cum pare a fi cel al unui crustaceu. După Giuglea, Contributions, 10, chercheriță provine din gr. ϰίϰι „ricin”, cu suf. -iță.

chirchili (chercheli), chirchilesc, vb. IV refl. (pop.) a se ameți de băutură, a se îmbăta, a se afuma.

chirchilit, -ă, (cherchelit, -ă), adj. (pop.) amețit (de băutură); băut, beat, afumat.