CARANTINĂ s. f. 1. Punct sanitar pentru cercetarea și izolarea persoanelor, vaselor sau mărfurilor venite dintr-o regiune bântuită de o epidemie. ♦ Izolare preventivă a unei persoane sau a unei colectivități care a fost în contact cu un bolnav contagios sau care vine dintr-o regiune unde există o epidemie. ◊ Carantină fitosanitară = complex de măsuri cu caracter preventiv, luate pentru a se opri pătrunderea bolilor sau a dăunătorilor plantelor sau a unor buruieni din alte țări și pentru a se limita răspândirea acestora. ♦ Restricție aplicată în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. 2. Fig. Izolare. – Din rus. karantin.

carantină sf [At: BELDIMAN, TR. 52/18 / Pl: ~ne, (înv) ~ni / E: rs карантин] Izolare preventivă a unei persoane sau a unei colectivități care a fost în contact cu un bolnav sau care vine dintr-o regiune unde există o epidemie. 2 Punct sanitar pentru cercetarea și izolarea persoanelor, vaselor sau mărfurilor venite dintr-o regiune bântuită de o epidemie. 3 (Îs) ~ fitosanitară Complex de măsuri cu caracter preventiv, luate pentru a se opri pătrunderea bolilor plantelor, a dăunătorilor plantelor sau a unor buruieni din alte țări și pentru a se limita răspândirea acestora în cuprinsul țării. 4 Restricții aplicate în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. 5-6 (Fig) Ținere la distanță sau îndepărtare temporară a cuiva (bănuit sau compromis).

CARANTINĂ (pl. -ne) sf. 1 Oprire silită, la graniță, într’un lazaret, a corăbiilor, mărfurilor sau persoanelor care vin dintr’o țară bîntuită de o boală molipsitoare primejdioasă: am stat numai într’o fumărie de baligi, ca la ~ CRG. ¶ 2 Fig. A pune pe cineva în ~, a-l ține la distanță, a nu-l lăsa să se apropie, să se adune cu ceilalți [rus.< fr. quarantaine].

CARANTINĂ s. f. 1. Punct sanitar pentru cercetarea și izolarea persoanelor, vaselor sau mărfurilor venite dintr-o regiune bântuită de o epidemie. ♦ Izolare preventivă a unei persoane sau a unei colectivități care a fost în contact cu un bolnav contagios sau care vine dintr-o regiune unde există o epidemie. ◊ Carantină fitosanitară = complex de măsuri cu caracter preventiv, luate pentru a se opri pătrunderea bolilor plantelor, a dăunătorilor plantelor sau a unor buruieni din alte țări și pentru a se limita răspândirea acestora în cuprinsul țării. ♦ Restricții aplicate în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. 2. Fig. Izolare. – Din rus. karantin (< fr.).

CARANTINĂ s. f. Punct sanitar pentru izolarea și cercetarea persoanelor, vaselor sau mărfurilor care vin dintr-o regiune sau dintr-o țară bîntuită de o epidemie; menținere în izolare (care odinioară dura 40 de zile) a persoanelor bănuite că ar putea răspîndi o boală epidemică. Pînă după miezul nopții, am stat numai într-o fumăraie de baligi, ca la carantină. CREANGĂ, A. 125. Terminînd la Giurgiu zilele de carantină... GHICA, A. 28.

CARANTINĂ s. f. Punct sanitar pentru cercetarea și izolarea persoanelor, vaselor sau mărfurilor venite dintr-o regiune bîntuită de o epidemie; menținerea în izolare a persoanelor bănuite că ar putea răspîndi o boală epidemică. – Rus karantin (< fr.).

CARANTINĂ s.f. 1. Punct sanitar pentru izolarea persoanelor, navelor sau mărfurilor care vin dintr-o regiune contaminată; menținerea în izolare a persoanelor bănuite că ar putea răspîndi o boală molipsitoare; timp petrecut în această situație. ♦ (Vet.) Restricții aplicate în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. 2. (Fig.) Izolare. [Cf. tc. karantina, fr. quarantaine < quarante – patruzeci (de zile), interval cît dura carantina].

CARANTINĂ s. f. 1. izolare preventivă a oamenilor, animalelor, navelor sau mărfurilor care provin dintr-o regiune unde bântuie o epidemie. ◊ menținere în izolare a persoanelor bănuite că ar putea răspândi o boală contagioasă. ◊ restricții aplicate în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. ◊ izolare a unui organism vegetal, pentru o anumită perioadă, de pericolul contaminării cu un anumit agent patogen transmisibil. 2. (fig.) izolare. (< fr. quarantaine, rus. karentin)

CARANTINĂ ~e f. 1) Izolare preventivă a unei persoane sau a unei colectivități care a fost în contact cu un bolnav contagios sau care vine dintr-o regiune bântuită de o epidemie. 2) Punct sanitar de control al persoanelor, mărfurilor, vehiculelor etc. care vin dintr-o regiune contaminată. [G.-D. carantinei] /<rus. karantin, fr. quarantaine corectat(ă)

carantină f. 1. șederea obligatorie într’un lazaret a persoanelor și oprirea provizorie a mărfurilor ce vin dintr’o țară bântuită de contagiune; 2. fig. excluziune temporară.

*carantínă f., pl. e (it. quarantina, d. quaranta, patru-zecĭ, fiind-că atîtea zile dura la început; fr. quarantaine; turc. karantina). Ședere silită cîteva zile într’un loc supravegheat al călătorilor venițĭ din regiunĭ molipsite (de cĭumă, de holeră) p. a vedea dacă-s bolnavĭ orĭ nu. Fig. A pune la carantină, a izola, a exclude. corectat(ă)

CARANTINA vb. I. tr. A plasa (o persoană sau o localitate) în carantină. – Din carantină (derivare regresivă din carantinare și carantinat).

carantină s. f., g.-d. art. carantinei

carantină s. f., g.-d. art. carantinei

carantină s. f., g.-d. art. carantinei; pl. carantine

carantină, -ne.

+carantina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. carantinez, 3 carantinează; conj. prez. 1 sg. să carantinez, 3 să carantineze

carantină (-ne), s. f. – Izolare preventivă. Fr. quarantaine, cf. tc. karantina, rus. karantin (Sanzewitsch 199).

carantină, chenzină, duzină DA și CADE explică cuvîntul prin fr. quarantaine, fără să se preocupe de diferența de vocalism în silaba penultimă ; Scriban pune la bază it. quarantina, fără să discute înțelesul, iar DLRM pornește de la rus. карантин, nespunînd nici un cuvînt despre diferența de gen, pe care o consider inexplicabilă. Toate dicționarele ignorează, ca în atîtea alte rînduri, bulgara și neogreaca : bg. карантина, gr. ϰαραντĩνα. Forma bulgară coincide perfect cu cea romînă, dar nu prea se vede de ce s-ar fi recurs la un împrumut din bulgară pentru un termen folosit în special în marină ; forma greacă ar corespunde bine în ce privește ambianța, dar grupul nt se pronunță nd în grecește. Pe de altă parte, în grecește există și forma ϰαραντένα, care se potrivește mai bine cu originalul italian quarentena. Este adevărat că în italienește există și forma quarantina, dar, după cît pot vedea, aceasta nu se folosește cu înțelesul de „carantin㔄, ci cu acela de ”grup de 40". De unde vine deci forma cu i în greacă, bulgară și romînă ? După toate probabilitățile, din turcă, unde karantina este de asemenea atestat. În ce privește terminația, cuvîntul nostru nu este izolat ci formează un grup cu chenzină și duzină, derivate și ele de la numerale. Chenzină este explicat de toate dicționarele noastre prin fr. quinzaine, fără să se discute vocalismul sufixului duzină e explicat prin gr. ντουζĩνα. de DU și OADE, dar prin fr. douzaine de DLRM, care și aici, ca și în alte locuri, marchează un pas înapoi. Dar дузина există și în bulgărește și în sîrbă (dùzîna). În sfîrșit, alt cuvînt de același tip este cincantin, speță de porumb, explicat de Bogrea, DR, IV (1927), 800, prin it. cinquantino (explicație acceptată de DA, CADE și DLRM). Dar de ce s-ar fi recurs la italiană pentru a denumi o speță de porumb ? Dintre cuvintele discutate aici, cel mai răspindit a fost fără îndoială, duzină, și acesta pare și cel mai vechi. Probabil că atît romîna cît și bulgara l-au luat din grecește (рсъке pornește, în mod inexplicabil, de la italiană), iar greaca l-a luat din italiană (it. dozzena, dozzina), dar nu fără un amestec al fr. douzaine. După acest model a fost apoi aranjat în greacă, bulgară și romînă, carantină, și numai în romînă, chenzină.

carantină, carantine s. f. 1. (intl.) infractor nou-venit într-o bandă. 2. (deț.) deținut proaspăt internat într-un penitenciar.