16 definiții pentru buberic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUBERIC, buberici, s. m. Plantă erbacee cu rizom noduros, cu frunze dințate și cu flori brune sau verzi-măslinii (Scrophularia nodosa).Cf. bg. bubrek „rinichi”.

BUBERIC, buberici, s. m. Plantă erbacee cu rizom noduros, cu frunze dințate și cu flori brune sau verzi-măslinii (Scrophularia nodosa).Cf. bg. bubrek „rinichi”.

buberic sm [At: PANȚU, PL. / V: (reg) ~rnic / Pl: ~ii / E: bg бубрек] Plantă erbacee din familia scrofulariacee, cu flori verzi-măslinii, cu fructe asemănătoare capsulelor, cu miros tare, neplăcut și cu gust acru-amărui Si: (reg) brâncă, firunză- de-bubă-rea, iarba-neagră, poală, urzică-neagră (Scrophularia nodosa).

buberic s.m. (bot.) Plantă erbacee perenă, din familia scrofulariaceelor, cu rizomul noduros, cu frunzele dințate și cu florile brune sau verzi, avînd gust acru-amărui și miros neplăcut (Scrophularia nodosa); iarba-neagră. • pl. -ci. /cf. bg. бъбрек „rinichi”.

BUBERIC s. m. Plantă erbacee cu tulpina noduroasă la bază, cu frunze dințate și cu flori brune sau verzi-măslinii (Scrophularia nodosa).Comp. bg. bubrek.

BUBERIC ~ci m. Plantă erbacee cu miros neplăcut, cu frunze dințate, cu flori brune și verzi, care crește prin locuri umede. /<bulg. bubrek

buberic m. buruiană de bubă rea, cu miros tare, grețos, cu un gust acru și amar (Scrophularia nodosa).

buberíc m. (cp. cu ung. boborék, beșicuță, pin aluz. la poamele capsulare ale acesteĭ plante. C. și cu turc. bübrek, rinichĭ). O plantă puturoasă cu gust acru și amar și care crește pin locurĭ umede (scrofulária nodósa). Odinioară era uzitată în med. – Se numește și frunză de buba cea rea și urzică neagră.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUBERIC s. (BOT.; Scrophularia nodosa) (rar) scrofulare, (reg.) brâncă, poală, frunză-de-bubă-rea, iarbă-neagră, urzică-neagră.

BUBERIC s. (BOT.; Scrophularia nodosa) (rar) scrofulare, (reg.) brîncă, poală, frunză-de-bubă-rea, iarbă-neagră, urzică-neagră.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

buberic (-ci), s. m. – Buruiană-de-bubă, Scrophularia nodosa. Bg. bubrek „rinichi” (DAR).

Intrare: buberic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buberic
  • bubericul
  • bubericu‑
plural
  • buberici
  • bubericii
genitiv-dativ singular
  • buberic
  • bubericului
plural
  • buberici
  • bubericilor
vocativ singular
plural
bubernic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

buberic, bubericisubstantiv masculin

  • 1. Plantă erbacee cu rizom noduros, cu frunze dințate și cu flori brune sau verzi-măslinii (Scrophularia nodosa). DEX '09 DEX '98
    sinonime: brâncă
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.