Definiția cu ID-ul 573153:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buberíc m. (cp. cu ung. boborék, beșicuță, pin aluz. la poamele capsulare ale acesteĭ plante. C. și cu turc. bübrek, rinichĭ). O plantă puturoasă cu gust acru și amar și care crește pin locurĭ umede (scrofulária nodósa). Odinioară era uzitată în med. – Se numește și frunză de buba cea rea și urzică neagră.