BON, bonuri, s. n. 1. Bilet provizoriu care conferă deținătorului său dreptul de a primi sau de a beneficia de ceva. ♦ Notă de plată pe baza căreia se achită mărfuri sau servicii. 2. Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de stat. ◊ Bon de tezaur = obligație emisă de stat pentru sumele împrumutate pe termen scurt și pentru care statul plătește dobândă. – Din fr. bon.

bon¹ sn [At: I. IONESCU, D. 304 / V: (rar) bun / Pl: ~uri / E: fr bon] 1 (Șîs – de tezaur) Obligație emisă de stat pentru sume împrumutate pe termen scurt, pentru care statul plătește dobândă. 2 Bilet provizoriu pe baza căruia se eliberează o marfa, un bun etc. Si: chitanță. 3 Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de stat.

bon s.n. 1 Act care conferă deținătorului său dreptul de a primi sau de a beneficia de ceva. ◊ Bon de expediție v. expediție. ♦ Bilet provizoriu pe baza căruia se achită o marfă, un bun etc. Bon de materiale. 2 Notă care face dovada plății unei mărfi. ♦ Nota de plată în magazine, cu care se face dovada că marfa a fost achitată. Bon de casă. 3 Hîrtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de stat. ◊ Bon de tezaur = obligație emisă de stat pentru sume împrumutate pe termen scurt sau mediu în vederea atragerii de fonduri private. • pl. -uri. /<fr. bon.

BON, bonuri, s. n. 1. Bilet provizoriu pe baza căruia se eliberează o marfă, un bun etc. 2. Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de stat. ◊ Bon de tezaur = obligație emisă de stat pentru sumele împrumutate pe termen scurt și pentru care statul plătește dobândă. – Din fr. bon.

BON, bonuri, s. n. 1. Dovadă provizorie care conferă deținătorului dreptul de a ridica o marfă, un obiect încredințat spre păstrare sau alte valori. Bon de materiale. ▭ Bon de cartelă = fiecare dintre cupoanele în care este împărțită o cartelă de alimente sau de îmbrăcăminte. Bon de încălțăminte. ♦ Notă de plată în magazine cu care cumpărătorul achită marfa la casă. 2. (În orînduirea capitalistă) Hîrtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de stat. Bon de tezaur = obligație emisă de Ministerul Finanțelor, reprezentînd un împrumut pe termen scurt, cu dobîndă. Bon de casă = bilet scris, folosit în operațiile de casă, care dă dreptul la ridicarea sumei de bani înscrise pe el.

BON, bonuri, s. n. 1. Dovadă provizorie care conferă deținătorului dreptul de a ridica o marfă, un obiect încredințat spre păstrare sau alte valori. ♦ Notă pe baza căreia cumpărătorul achită și ridică marfa într-un magazin. 2. (În orînduirea capitalistă) Hîrtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de stat. ◊ Bon de tezaur = obligație emisă de Ministerul Finanțelor, reprezentînd un împrumut pe termen scurt, cu dobîndă. – Fr. bon.

BON s.n. 1. Dovadă, înscris (cu caracter provizoriu) care autorizează pe deținător să primească ceva. ♦ Notă de plată cu care se achită marfa la casa unui magazin. 2. Hîrtie de valoare emisă de stat sau de o instituție bancară. [< fr. bon].

BON s. n. 1. dovadă, înscris care autorizează pe deținător să primească ceva; notă de plată cu care se achită o marfă etc. 2. ~ de tezaur = titlu de credit emis de stat pentru atragerea de fonduri private. (< fr. bon)

BON ~uri n. 1) Document care dă deținătorului dreptul să primească suma indicată pe el sau să procure anumite lucruri. 2) Notă (de plată) cu care se achită sau se ridică marfa într-un magazin. 3) fin. Hârtie de valoare, emisă de stat sau de o instituție bancară. * ~ de tezaur obligație emisă de stat pentru a obține împrumuturi (cu dobândă) de la cetățeni sau de la bănci. /<fr. bon

bon n. 1. bilet care autorizează a primi ceva; 2. pl. efecte publice: bonuri de tezaur.

*bon n., pl. urĭ (fr. bon, adică „bun de plată”). Bilet pin care se acordă o autorizare de plată, de predare: bon de proviziunĭ. Efect public, hîrtie de valoarea uneĭ instituțiunĭ financiare. Bon de tezaur, bon al caseĭ statuluĭ.

BONSOAR interj. Cuvânt de salut echivalent cu bună seara. [Scris și: bon soir] – Din fr. bonsoir.^[1]

bonc²(a) i [At: DELAVRANCEA, H. T. 92 / E: fo] 1 Cuvânt care imită zgomotul produs de bătaia ciocanului. 2 Cuvânt care imită zgomotul împiedicării cuiva.

bonsoar sn [At: DA ms / V: -oir / E: fr bonsoir] (Frm) Bună seara.

bonc² interj. v. bonca.

bonca interj. 1 (adesea repet.) Cuvînt care imită zgomotul unui șir de lovituri sacadate. Pe drum, bonca-bonca, mă împiedicam de toate pietrele (DELAVR.). 2 Sunetul produs de bătaia ciocanului. • și bonc interj. /onomat.

bonsoar interj. Formulă de salut echivalentă cu „bună seara”. • scris și bonsoir. /<fr. bonsoir.

bonsoir interj. v. bonsoar.

BONC interj. v. bonca.

BONCA interj. (Adesea repetat) Onomatopee care imită zgomotul produs prin lovirea unui corp tare. Pe drum, bonca-bonca, mă împiedicam de toate pietrele. DELAVRANCEA, H. T. 92. – Variantă: bonc (ȘEZ. I 214) interj.

BONCA interj. Cuvînt care imită zgomotul produs de bătaia ciocanului, de lovituri sacadate etc. – Onomatopee.

bonca-bonca! onomatopee ce exprimă un umblet cu dese poticneli.

bon s. n., pl. bonuri

bon s. n., pl. bonuri

bon s. n., pl. bonuri

bonc¹ interj.

bonca/bonca-bonca interj.

bonsoar¹ (fam.) (desp. -soar) s. n. (a da ~)

bonsoar² (formulă de salut) (fam.) (desp. -soar) interj.

bonc² interj.

bonca/bonca-bonca interj.

bonsoar (fam.) (-soar) interj., s. n.

bonc interj.

bonca (-bonca) interj.

bon (bonuri), s. n. – Bilet pe baza căruia se eliberează un bun, o marfă etc. Fr. bon. – Der. (din fr.) bonifica, vb.; bonificație, s. f.

BON (< fr.) s. n. Document (cu valabilitate limitată în timp) care conferă deținătorului său dreptul de aprimi ceva sau de a beneficia de ceva; notă de plată pe baza căreia se achită mărfuri sau servicii ♦ B. de lucru = document pe baza căruia se execută o lucrare și care servește la evidența muncii prestate, precum și la calculul plății cuvenite pentru ea. ♦ Bonuri de tezaur = titluri de împrumut (purtătoare de dobîndă) emise de ministerul finanțelor sau de tezaur pentru a obține fonduri de la cetățeni sau de la bănci, în vederea acoperirii unor goluri bugetare. ♦ Bonuri de casă = titluri emise mai ales de întreprinderi sau de bănci pentru procurarea de fonduri pe termen scurt. După natura emisiunii, publice sau private, există b. la purtător sau la ordin. B. de c. au același regim fiscal ca al obligațiunilor. ♦ B. de subscripție = titluri atașate obligațiunilor, conferind dreptul subscrierii acelei obligațiuni unei acțiuni. Condițiile de subscriere sînt stabilite de la început. Dacă bonul este separat de obligațiune face obiectul unei cotații separate.

BON, religie prebudistă din Tibet, promovînd practici animiste și șamaniste. Supraviețuiește încă în rîndurile oamenilor simpli.

BON (RAS AT-TῑB), cap în N Africii, pe coasta de NE a Tunisiei, situat la 37°05′ lat. N și 11°03′ long. E.

BON, -A. 1. Bon, Vlahus (Vlah PB); – act. (Jiul ard); Bon/e b. (Ard); -ea fam. (Viciu 15; AO XVII 307); -escu (Puc); n. marital: Bonoaia (Băl VI). 2. Bona f. (pe un pomelnic din București); – fam., act. 3. Bonaș ard. (Paș), cf. și etimologiile date acolo de Pașca. 4. Boanea (Moț); Boneu (Viciu 15). 5. Bonoiu, Gr., act.