chitanță sf [At: COD. ȚIV. A. 4/16 / V: cfit~, cfitanție, ~ție, cit~, cvietanție, cvit~ (S și: cuitanță, cvitanție, cuitanție), fit~ sf / Pl: ~țe / E: lat quietantia, it quitanza, fr quittance] 1 Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani, a unor bunuri etc. 2 (Înv; îe) A vorbi fără ~ A vorbi drept. modificată

CHITANȚĂ, chitanțe, s. f. Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani, a unor bunuri etc. V. adeverință. La predarea cotelor de grîu, gospodăria colectivă a primit chitanța nr. 1.

CHITANȚĂ s.f. Înscris prin care se atestă primirea unei sume de bani, a unor bunuri etc. [< fr. quittance].

CHITANȚĂ s. f. înscris prin care se atestă primirea unor sume de bani. (< fr. quittance)

CHITANȚĂ ~e f. Dovadă care atestă recepționarea sau restituirea a ceva (sume de bani, bunuri materiale etc.); recipisă. [G.-D. chitanței] /<fr. quittance

chitanță f. înscris, prin care cineva se obligă la plata unei datorii.

*chitánță f., pl. e (fr. quittance, d. quitte, achitat. V. chit 3). Adeverință, recepisă, hîrtie pin care declarĭ că aĭ primit ceva de la alt-cineva. – Odinioară și cvit-, cfit-, ĭar azĭ pop. fit- (rus. kvitánciĭa).

cfitanță sf vz chitanță

chitanție sf vz chitanță corectat(ă)

citanță sf vz chitanță

cuitanță sf vz chitanță

cvietanție sf vz chitanță

cvitanță sf vz chitanță

fitanță sf vz chitanță

fitanție f. chitanță (CAR.). [V. cvitanță].

fitánță, V. chitanță.

chitanță s. f., g.-d. art. chitanței; pl. chitanțe

chitanță s. f., g.-d. art. chitanței; pl. chitanțe

chitanță s. f., g.-d. art. chitanței; pl. chitanțe

chitanță, -țe.

CHITANȚĂ s. recipisă, (înv. și reg.) zdelcă, (înv.) răvaș, siguranță, sinet, tahvil, teșcherea, (rusism înv.) rospiscă. (A dat banii și a primit o ~.)

CHITANȚĂ s. recipisă, (înv. și reg.) zdelcă, (înv.) răvaș, siguranță, sinet, tahvil, teșcherea, (rusism înv.) rospiscă. (A dat banii și a primit o ~.)

chitanță (chitanțe), s. f. – Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani. It. quitanza (sec. XIX), cf. fr. quittance, rus. kvitancija. – Der. chitanțier, s. n.