BIV adj. invar. (Înv.; urmat de un titlu, de o funcție) Fost. – Din sl. bivŭ.

biv², ~ă a, sm vz biu¹

biv¹ ain [At: NECULCE, ap. LET. II, 195/15 / V: ~șii / E: vsl бив] (Înv; urmat de un titlu, de o funcție) Fost Cf biosi.

biv² s.m. v. biu.

biv¹ adj.invar. (înv.; urmat de un titlu, de o funcție) Fost. Nicolae Costin, biv vel vornic (NEC.). • /<slav. бнвшь.

‡BIV adv. Fost (în legătură cu titulatura unei boierii sau slujbe): ~ vel clucer [vsl. byvŭ].

BIV adj. invar. (Înv.; urmat de un titlu, de o funcție) Fost. – Din sl. bivŭ.

BIV adj. m. (Învechit, în legătură cu o titulatură) Fost. Nicolai Costin biv vel logofăt.

BIV adj. m. invar. (Înv.) Fost. – Slav (v. sl. bivŭ).

biv adv. se zicea odinioară de cel ce fusese într’o boierie: biv vel Logofăt. [Slav. BYVŬ, fost].

1) biv n. V. biŭ.

2) biv- (vsl. byvŭ, fost), prefix vechĭ egal cu „fost, ex-”: biv-logofăt, biv-vel-vornic. V. proin.

biu¹ [At: COD. VOR. 16 / V: (înv) biv² / E: mg bi, biv] (Mgmî; Trs) 1 a Abundent. 2 a Mănos. 3 sms Abundență. 4 sms (Îe) De sau în ~ Din belșug. 5 sms (Ban; îe) Din ~ Cu prisosință. 6 sms (Îe) A fi în de ~ A trăi.

biu² sm [At: DA ms / Pl: bii / E: nct] (Reg) Pui de curcă.

bivșii ain vz biv¹

biu adj., s.m. (maghiar.) 1 adj. Care este abundent, mănos. 2 s.m. Abundență. Bivul carile peste toată iarna avusese (CANT.). ◊ expr. De (sau în) biu = din belșug. Din biu = cu prisosință. • și biv s.m. /<magh. bő, bőv „larg, bogat, îmbelșugat”.

*EX-, particulă ce precedă titulatura unei demnități sau funcțiuni, numirea unei ocupațiuni, etc., spre a-i adăuga înțelesul de „fost”, „vechiu” (👉 ‡ BIV): ex-ministru [lat.].

biŭ și biv n. (ung. bö, böv, larg, frecŭent, îmbelșugat, de unde și böseg, belșug. V. bios, belșug). Vechĭ. În de biŭ saŭ de biŭ, din belșug. – În Ban. din biŭ. – În Ps. S. a fi ên de biŭ, a locui.^[1]

de biŭ V. biŭ.

biv adj. invar.

biv adv. – Înainte cu unele titluri, indică faptul de a se fi aflat persoana respectivă într-o funcție în care nu mai este: biv vel logofăt, fost mare cancelar; biv vornic, fost vistiernic. Sl. byvŭ. Termen administrativ, nu aparține limbii vii. Înv.

biu s. m. – Abundență, belșug. – Var. biv. Mag. bő(v). Înv. (sec. XVII), azi înlocuit de belșug (< bivșug). – Der. bios, adj. (abundent, copios); biușag, s. n. (abundență), din mag. bővseg (Lőwe 41; Gáldi, Dict., 85); ambele înv. Cf. belșug.

BIV adj. v. ex, fost.

biv adj. v. EX. FOST.

BIV s. n. sg. v. biu. substantiv neutru

BIU adj. și s. n. sg. 1. Adj. (Trans. SV) Bogat, îmbelșugat. Rod biu vor rodi. VISKI, apud TEW. ◊ Loc. adj. De biu = deplin. Întremaré cé de biu a credinței noastre. CAT. CALV., apud TEW. 2. S. n. sg. (Mold., Trans. SV) Abundență, prisos, belșug. A: Bișugul și bivul carile peste toată iarna avusease. CANTEMIR, IST. ◊ Loc. adv. De biu = îndestul; cu prisosință, din belșug. A: Împăratul i-au dat să-și ia obrocuri și venituri de tot feliul …, să-și aibă de ajuns și de biu de toate. DOSOFTEI, VS, apud TDRG. Și oricît de flămînd stomahul ț-ar fi, de biv și de sațiu a-l sătura și a-l împlea destul să fie. CI, 171; cf. DOSOFTEI, PARIMIAR; CANTEMIR, IST.; N. COSTIN. C: Ce mai bună-i zuoa morții, precum mai de biu am înțeles mai deasupra. SA, 581; cf. SICRIUL DE AUR, apud TEW; VISKI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Variante: biv (CI, 171; CANTEMIR, IST.; N. COSTIN). Etimologie: magh. bő, bőv. Vezi și bios, biosime. Cf. bios, buiac (1); biosime. adjectiv substantiv neutru

biu s.n. (reg.) abundență, prisos.