15 definiții pentru aviza
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AVIZA, avizez, vb. I. 1. Tranz. A înștiința (printr-un aviz); a face cuiva o comunicare oficială. ♦ A atrage cuiva atenția în legătură cu o problemă. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune în care a fost solicitat. – Din fr. aviser.
AVIZA, avizez, vb. I. 1. Tranz. A înștiința (printr-un aviz); a face cuiva o comunicare oficială. ♦ A atrage cuiva atenția în legătură cu o problemă. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune în care a fost solicitat. – Din fr. aviser.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
aviza [At: MON. OF. (1907) / Pzi: ~zez / E: fr aviser] 1 vt A atrage atenția asupra a ceva ce prezintă interes. 2 vt A avertiza (1). 3 vt A înștiința verbal sau în scris Si: (înv) avizălui (1). 4 vi A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune oficială Si: (înv) avizălui (2). 5 vi (Îe) A ~ la... A se gândi la ceva ce urmează a fi făcut. 6 vi (Îae) A recurge la ceva. 7 (D. o autoritate) A decide.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*AVIZA (-izez) I. vb. tr. A înștiința: am să te avizez cînd voiu sosi. II. vb. intr. A cere sprijinul cuiva, a recurge la ceva: voiu ști la ce mijloace să avizez [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AVIZA, avizez, vb. I. 1. Tranz. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «despre») A înștiința (pe cineva) de mai înainte, a atrage cuiva atenția din timp. L-am avizat că nu-și va putea prelungi concediul. ♦ A face cuiva o comunicare oficială printr-un aviz. A fost avizat de sosirea banilor la poștă. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune, a-și da avizul, a decide. Ce facem cu disciplina? zice. Că să se mai gîndească și va aviza, a sfîrșit profesorul Rainu. SADOVEANU, N. F. 175.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AVIZA, avizez, vb. I. 1. Tranz. A atrage atenția sau a înștiința din timp. ♦ A face cuiva o comunicare oficială. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune; a decide. – Fr. aviser.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AVIZA vb. I. 1. tr. A înștiința în prealabil, a avertiza. 2. intr. A-și da avizul, părerea; a decide. [< fr. aviser, cf. it. avvisare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AVIZA vb. I. tr. a înștiința în prealabil, a avertiza. II. intr. a-și da avizul; a aproba; a decide. (< fr. aviser)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A AVIZA ~ez 1. tranz. (persoane) A înștiința printr-un aviz; a preveni; a preîntâmpina. 2. intranz. A-și da avizul; a-și spune părerea. /<fr. aviser, it. avvisare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
avizà v. a da aviz, a înștiința.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*avizéz v. tr. (fr. aviser). Înștiințez, informez. A fi avizat la ceva, a nu-țĭ maĭ rămînea de cît acel lucru la care să recurgĭ: acest leneș e avizat la mila publică.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
aviza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. avizez, 3 avizează; conj. prez. 1 sg. să avizez, 3 să avizeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
aviza (a ~) vb., ind. prez. 3 avizează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aviza vb., ind. prez. 1 sg. avizez, 3 sg. și pl. avizează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
AVIZA vb. 1. v. informa. 2. a aprecia. (A ~ favorabil proiectul.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AVIZA vb. 1. a anunța, a informa, a încunoștința, a înștiința, a vesti. (A ~ pe cineva despre ceva.) 2. a aprecia. (A ~ favorabil proiectul.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
aviza, avizezverb
- 1. A înștiința (printr-un aviz); a face cuiva o comunicare oficială. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- A fost avizat de sosirea banilor la poștă. DLRLC
- 1.1. A atrage cuiva atenția în legătură cu o problemă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- L-am avizat că nu-și va putea prelungi concediul. DLRLC
-
-
- 2. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune în care a fost solicitat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Ce facem cu disciplina? zice. Că să se mai gîndească și va aviza, a sfîrșit profesorul Rainu. SADOVEANU, N. F. 175. DLRLC
-
etimologie:
- aviser DEX '09 DEX '98 DN